Schimbăm Iaşul şi România cu ranga sau cu penseta?

Scrisoarea prin care Cosette Chichirău şi-a luat adio de la USR a stârnit reacţii anemice în presă, departe de seismul pe care şi-l va fi închipuit al doilea cel mai votat om din Iaşi în 2020. Colegul Pavel Lucescu a publicat vineri o radiografie fără mănuşi a personajului şi a expus coerent câteva dintre „naivităţile” scrise în biletul de adio. M-aş opri asupra unui alt fragment din scrisoare, plus o declaraţie din weekend a deputatului, pentru că, împreună, cele două „panseuri” sugerează o stare de spirit alarmantă în societate.

„Nu poţi reîmprospăta vechea clasă politică (mamuţi politici care au 55-65% combinat) cu un singur partiduleţ de 10%. Dacă ai 5-10 partide noi, cu orientări ideologice diferite, dar democratice şi oneste, atunci poate 2 se desprind şi fac peste 15% fiecare şi încep reînnoirea clasei politice în mod serios şi semnificativ”, susţine Cosette Chichirău. În primul rând, că un partid de 10% care se doreşte liberal, în zona de centru, e ditamai „partidoiul” peste tot în Occident, nicidecum un „partiduleţ”. Astea sunt vremurile pe care le trăim. Cu precizarea că, şi în perioadele mai tihnite şi prospere, politica liberală, de centru, rar a prins cheag electoral de peste 20%. Din epistolă nu reiese clar dacă doamna Chichirău se simte mai nou atrasă de o altă orientare ideologică. Ştim însă că a părăsit singurul partid care încearcă, uneori fără succes, să exerseze politic moderaţia.

Parlamentarul subliniază că cele 5-10 partide noi trebuie să aibă orientări „democratice şi oneste”. La ce se referă? Democraţie şi onestitate înseamnă că, atunci când un partid îşi desemnează democratic un candidat la Primărie, în baza unui sondaj, locul 2 face „onest” un pas în spate şi îl susţine pe reprezentantul cel mai bine plasat. Faptul că doamna Chichirău şi-a făcut imediat bagajele şi a trântit uşa, fără măcar să conteste rezultatele sondajului, sugerează o lipsă de respect faţă de voinţa majorităţii (democraţie) şi o atitudine lipsită de fair play (dezonestă) faţă de colegii şi simpatizanţii care au acceptat regulile jocului.

„Domnul Drulă ne-a promis ranga şi a venit cu penseta. Există în USR acest trend că noi suntem oameni civilizaţi şi noi dăm comunicate civilizate, dar dacă mesajul acela nu are muşchi, atunci nu este auzit de către electorat”, a declarat duminică la Prima TV Cosette Chichirău. E păcat când oameni deştepţi şi cu un discurs în genere echilibrat ajung să facă apel la „muşchi” şi „rangă”. E un vocabular politic care a inspirat grozăviile celui de-al Doilea Război Mondial şi pe care-l regăsim astăzi în arsenalul de campanie al extremiştilor AUR and co. România ar avea nevoie de „rangă” doar pentru a schimba legea de funcţionare a Curţii Constituţionale, dar trebuie să acceptăm că nu există o presiune reală, un puternic deziderat social pe acest subiect. Aşa că eventuala depolitizare a CCR rămâne posibilă tot prin intervenţii chirurgicale, dese şi mărunte, pe corpul electoral. Depolitizarea CCR nu se va întâmpla probabil în timpul vieţii noastre, dar reformele profunde au nevoie de mici înţepături cu penseta pentru a fi tolerate de societate şi de pipetă pentru a fi digerate. De altfel, dacă printr-o aliniere de planete Cosette Chichirău va ajunge primar, sunt covins că nu va veni cu ranga la Palatul Roznovanu. E suficient de inteligentă să înţeleagă că mafia locală nu se teme de muşchi şi răngi (că are de astea), ci de un inamic mai subtil şi sofisticat.

Văd tot mai mulţi oameni, aparent sănătoşi la cap, care se lasă treptat amăgiţi de soluţiile radicale, pentru ca în final să-şi piardă definitiv busola, magnetizaţi spre extreme. Cosette Chichirău pare o nouă victimă a polarizării discursului public pe mai toate meridianele şi o pierdere pentru dialogul „onest şi democratic” pe care ni-l dorim la Iaşi.