Caută 
1 MIN
Imaginaţi-vă că în anii '20-'30 ai secolului al XX-lea, când Europa a cunoscut ascensiunea distrugătoare a dreptei naţionaliste, preşedintele Americii, Franklin Delano Roosevelt ar fi încurajat procesul. Şi-ar fi arătat direct simpatia pentru viitorii lideri malefici ai istoriei. Din fericire pentru istoria Statelor Unite şi pentru umanitate, Delano Roosevelt a avut o reacţie diferită. Şi, realitatea istorică a fost îngrozitor de rea chiar fără această complicitate.
Păstrând proporţiile acestei comparaţii, Donald Trump şi-a câştigat deja reputaţia de apărător al naţionalismului de extremă dreaptă, la el acasă, dar şi pe bătrânul continent.
În SUA, Trump are marele merit de a fi adus dreapta naţionalistă de la periferie pe culoarul central, adică în mainstream. Trump se declară mândru că este naţionalist – însă, fireşte, nu suntem prea siguri dacă el chiar ştie sensul şi încărcătura termenului. "Sunt un naţionalist, naţionalist. Spun acest cuvânt. Naţionalist. Nu-i nimic rău în asta. Spun «nationalist», OK?", declara Trump la un moment dat. Citatul găsit în USA Today pare să ne transmită că pentru Trump rostirea acestui cuvânt pare să fi avut efectul îmbătător al cuvintelor deocheate cu înţelesuri anatomice la adolescenţi. Întrebat dacă e adeptul naţionalismului alb (dată fiind conotaţia rasială a naţionalismului în SUA), răspunsul lui Trump este că întrebarea în sine e rasistă!
În context internaţional, naţionalismul lui Trump se defineşte astfel: "dăm toţi banii, toată bogăţia, altor ţări, iar ele nu ne tratează corespunzător". În Europa, Donald Trump este privit cu simpatie de liderii naţionalişti ai noii drepte. Mass media îi compară pe aceştia cu Donald Trump. Simpatia lor reciprocă rezultă într-o alianţă transatlantică împotriva Europei.
Altă dată, SUA sădea în Europa aspiraţia democraţiei, a bunei guvernări, a dreptului la fericire prevăzut de Constituţie, ori a dreptului la libertate. Acum, America parcurge un răstimp în care democraţia la ea acasă e ameninţată mai mult ca niciodată; guvernarea e marcată de corupţie şi nepotism; dreptul la fericire şi la libertate sunt trecute prin filtrul xenofob şi etnic; la poarta Sinagogilor, ori în vecinătatea Americii Latine – precum în Florida, ori la El Paso, Texas, e înlocuit cu dreptul la exterminare a migranţilor cu mitraliera.
Cu sprijin de la Trump, naţionalismul poate devasta Europa – era titlul articolului din noiembrie 2018, în "The Nation" semnat de Rajan Menonm, Professor la City College of NY şi Senior Research Fellow la Columbia University. El remarca "simpatia clară a preşedintelui Trump pentru mişcările xenofobe de extremă dreaptă (şi admiraţia lor pentru el), mai ales într-o perioadă în care astfel de grupări naţionaliste extreme au devenit cea mai mare ameninţare pentru democraţie şi toleranţă în cadrul Uniunii Europene". Un exemplu, adaugă profesorul Menom, este afecţiunea lui Trump pentru liderul interimar al dreptei din Marea Britanie, Nigel Farage, descris drept "prima versiune europeană a unui politician Trumpian", pe care preşedintele l-a vizitat încă înainte de a o vizita pe Tereza May! Apoi, căldura cu care îl admiră pe Viktor Orban al Ungariei (pentru că e "un lider puternic", zice Trump) şi nederanjându-l deloc anti-democratismul şi xenofobia prim-mininstrului acestei ţări. Similar, Trump şi-a arătat simpatia pentru polonezul de dreapta Jaroslaw Kaczynski, franţuzoaica Marine Le Pen ("care e cea mai tare pentru ceea ce se întâmplă în Franţa" – spunea Trump, potrivit "The Nation") şi italianul Mateo Salvini. Sindromul naţionalist pare să devină în Europa epidemic, proliferând şi în zone altădate imune la xenofobie, ca Suedia.
În aprilie 2019, jurnalista pariziană Vivienne Walt deschidea ediţia revistei "Time" cu un titlu inspirat şi frisonant – Liderii naţionalişti ai Europei se unesc să destrame Europa! "Liderii Europei nu s-au simţit niciodată mai singuri. Peste ocean, preşedintele Donald Trump consideră Europa duşman al Americii, blochează un acord comercial transatlantic, în timp ce ameninţă în mod repetat cu tarife pe mărfurile europene şi se încruntă la NATO, cel mai apreciat proiect postbelic al Occidentului. Fostul strateg al Casei Albe, Stephen Bannon, străbate Europa, împingându-i pe naţionaliştii de extremă dreaptă să lupte contra Bruxelles-ului. Acum, o întrebare chiar mai înfiorătoare îi bântuie pe liderii Europei: dacă UE mai are vreo şansă pe termen lung, ori deloc". Ştirea din presa de ieri, 29 august 2019, că Trump ar intenţiona să retragă trupele NATO din Ucraina, transmite noi fiori Europei. Din această perspectivă, a sindromului naţionalist, efectele unei repetate victorii a lui Trump în viitoarele alegeri, ar putea fi mai mult decât îngrijorătoare.
Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity
