Toată lumea vinovată! Cine salvează Politehnica?

1. Primarul Mihai Chirica

Foarte multă lume îl acuză pe primar că este principalul vinovat de starea deplorabilă în care a ajuns sportul ieşean, Poli fiind a şasea echipă care retrogradează din elită în mandatul lui Chirica. Fără a avea o funcţie la club, primarul a decis, practic, prin interpuşi, toate hotărârile capitale luate în ultimii ani în Copou: pulverizarea unei echipe neînvise de 15 meciuri,precum şi a capilor ei, Florin Prunea şi Eugen Neagoe, instalarea lui Adrian Ambrosie la butoane, aducerea şi îndepărtarea basarabenilor de la Fotbal Hebdo şi a lui Horia Sabo, aducerea şi punerea la colţ a lui Ciprian Paraschiv, redarea echipei pe mâna Consiliului Director, la începutul acestui an, desemnarea lui Nicolo Napoli ca despot în Copou, acordarea unor salarii extrem de ridicate lui Prunea, Napoli ori Ciprian Paraschiv etc. Din păcate pentru sportul ieşean, mai toate deciziile capitale luate de primar, bazate mai mult pe criterii emoţionale şi nu pe raţiuni profesionale, nu au avut urmări benefice. Fără o strategie coerentă, cu oameni cu mari deficienţe puşi în vârf, Poli a navigat mai mereu deasupra prăpastiei falimentului şi a coborât permanent după norocoasa calificare din play-off-ul anului 2018, în care a obţinut o victorie din zece meciuri.

Încăpăţânându-se în a susţine personaje contestate vehement, etichetând drept duşmănoase vocile care semnalau erorile flagrante, Chirica a intrat în război cu fanii şi a ajuns să fie acuzat că este şantajabil, că este groparul sportului ieşean ori că doreşte demolarea arenei din Copou.

2. Consilierii locali

„Sabotorii” fotbalului ieşean, conform declaraţiilor lui Adrian Ambrosie, membru al Consiliului Director, consilierii locali nu au avut forţa de a da tonul reformelor la club, reforme cerute insistent de mai toată lumea. Condiţionarea deblocării finanţării Politehnicii de remanierea Consiliului Director nu a avut efecte nici când PSD şi USR PLUS, care au susţinut această variantă, aveau majoritate.

3. Consiliul Director

Format din trei persoane ajunse la vârsta pensionării (Leonid Antohi, Ion Apostol şi Mircea Ursu), dacă nu îl luăm în calcul pe discretul Ioan Bucu, un om de afaceri, Ioan Melinte, şi Adrian Ambrosie, fost preşedinte şi manager, etichetat drept omul de încredere a lui Chirica, CD a devenit ţinta unor critici vehemente şi chiar a multor jigniri ca urmare a modului în care a condus clubul. Publicarea în presă a salariilor jucătorilor, plata diferenţiată a fotbaliştilor, declaraţiile neinspirate, ofertarea unor antrenori ca Dan Petrescu, Marius Şumudică sau Walter Zenga, joaca de-a alba-neagra în privinţa demiterilor angajaţilor, instalarea unui antrenor, Nicolo Napoli, care nu mai lucrase de cinci ani, fusese anchetat pentru pariuri şi luase circa 80 000 de euro de la Poli fără să muncească o secundă sunt doar câteva dintre acţiunile care au generat revolta suporterilor în ultimele luni. Bomboana pe colivă a fost pusă atunci când nimeni nu s-a retras din CD deşi mulţi consilieri locali au spus că astfel se va debloca finanţarea de la CL. Acţiunile unui Consiliu rupt de vestiar, căruia i s-a cerut demisia până şi de angajaţi ai clubului, sunt însă criticate de mult timp, credibilitatea forului care, teoretic, conduce clubul, fiind extrem de scăzută, dacă luăm în calcul reacţiile din spaţiul public.

4. Ciprian Paraschiv

Preşedintele Ciprian Paraschiv a greşit grav când a acceptat să plece de la vârful Federaţiei Române de Fotbal la Iaşi fără a şti exact nivelul datoriilor clubului şi fără a şti exact pe ce bani contează la Poli. Lipsit de experienţă la Liga I, constrâns de uriaşele probleme financiare, neştiind să se plieze pe stilul de lucru al primarului, Paraschiv a mai şi riscat, mergând pe mâna unui antrenor fără experienţă, care, în plus, nu erau simpatizat în Palatul Roznovanu. În plus, nu a reformat clubul până la capăt, a colaborat cu oameni slabi profesional, unii trădându-l. A sfârşit prin a fi umilit (a prezentat un plan de redresare consilierilor locali fără să fie anunţat de Consiliul Director, că e demis!), criticat de primarul care l-a adus în Copou şi a devenit element de decor de la începutul lunii martie, când puterea a trecut la Consiliul Director.

5. Antrenorii

Promotor al unor metode de pregătire moderne, lucrând în condiţii extrem de grele în tur, cu un lot modest, neplătit, Daniel Pancu a ajuns să plece pe uşa din dos a Politehnicii şi din cauza condiţiilor, şi a ghinioanelor (accidentări, COVID etc.), dar şi a erorilor lui. A intrat în campionat cu un triunghi defensiv format din portari fără experienţă şi cu doi stoperi uzaţi, a jucat mult prea deschis, a avut unele inovaţii tactice nereuşite, a gestionat prost relaţia cu Andrei Cristea, nu a reuşit să intre în graţiile primarului, a fost naiv uneori, mai ales la capitolul comunicare.

Trecând peste Adrian Kerezsy şi Cristea, care au fost un fel de interimari, următorul antrenor care a lucrat timp lung la Poli a fost Nicolo Napoli. După un start decent, în care a profitat de faptul că echipa se omogenizase şi jucătorii intraseră în ritm, echipa obţinând câteva succese în faţa unor adversari modeşti, italianul şi-a arătat limitele în play-out. Fază în care Poli a pierdut toate meciurile de pe teren propriu, cu un singur gol înscris, şi ocupă iarăşi loc de retrogradare dacă sunt luate în calcul doar rezultatele din faza a doua. Acest lucru s-a datorat şi stilului de lucru al lui Napoli, care are metode depăşite de pregătire, a jignit jucătorii, a comunicat prost, i-a dat afară pe principalii golgeteri, Cristea şi Calcan, a gestionat aiurea pauzele, a făcut multe schimbări ciudate.

Perspective: Chirica, trezeşte-te!

Lista vinovaţilor de retrogradarea Politehnicii e mai lungă şi nu se opreşte la aceste cinci capitole principale. Pentru viitor, important e ca fiecare să conştientizeze ce şi cum a greşit, orgoliile, interesele personale, setea de putere să fie lăsate la o parte, incompetenţii şi persoanele compromise total să dispară din peisaj. Poli a mai retrogradat de multe ori, a fost şi în Liga a III-a, dar a avut mereu puterea de a o lua de la capăt.

Acum, când are majoritate în Consiliul Local, totul depinde de primar, care are şi cheile fotbalului ieşean, existând soluţii de a rămâne în Liga a II-a. Pentru a demonstra că îi pasă de sport, Chirica are o singură posibilitate pentru a nu îngropa definitiv echipa simbol a oraşului său: stabilirea unei strategii coerente din toate punctele de vedere, începând cu fixarea unui buget ferm şi a unui plan de stingere a datoriilor existente de circa 2 milioane de euro, şi aplicarea ei cu resurse umane de calitate. Altfel, fotbalul ar putea să dispară definitiv în mandatul unui edil care, când era mic, probabil visa să devină fotbalist la Poli… Mihai Chirica, mingea e din nou la tine, ai grijă unde o pasezi de data asta. Descotoroseşte-te de non-valori şi reformează clubul, pentru a te putea uita senin în ochii celor cu cate băteai mingea pe maidanele copilăriei şi care şi-au pus încrederea că vei face ca Poli să nu fie o vacă de muls, ci o echipă de care toţi ieşenii să fie mândri.