Vânzarea unui apartament a ajuns pe rolul Curţii de Apel. Vor fi anulate actele tranzacţiei?

C.F. îl împrumutase pe Ş.G. cu 30.000 de lei. Împrumutul, autentificat în luna mai 2005, avea termen de restituire trei luni. După aproximativ doi ani, neprimindu-şi banii înapoi, C.F. a început demersurile de executare silită. Acestea s-au prelungit, încheindu-se abia în 2019, când în sarcina lui Ş.G. a fost stabilit un debit de 30.000 lei, reprezentând împrumutul iniţial, şi aproximativ 16.000 lei, dobânda datorată. În ianuarie 2018 însă, Ş.G. îşi vânduse deja apartamentul către T.D. Creditorul se găsea astfel în situaţia de a avea dreptul la bani, dar de a nu mai avea ce să execute din patrimoniul datornicului.

“Deşi executarea silită este în curs, Ş.G. a vândut singurul său imobil către T.D., cu scopul de a-şi micşora patrimoniul şi a-l prejudicia pe reclamant, la un preţ derizoriu, iar cumpărătorul cunoştea faptul că imobilul făcea obiectul executării silite”, a reclamat creditorul.

Acesta i-a chemat în judecată atât pe datornic, cât şi pe cumpărătorul apartamentului, pentru a se constata inopozabilitatea faţă de el a contractului de vânzare. Legal, inopozabilitatea presupune că actul de vânzare nu va produce efecte în raportul dintre creditor şi debitor, ca şi cum nu ar exista. Creditorul ar putea deci să execute silit apartamentul cumpărat de T.D. până la concurenţa sumei datorate de către Ş.G. Cu două săptămâni înainte ca T.D. să cumpere apartamentul, debitorul îşi plătise datoria iniţială. Executarea silită însă nu s-a încheiat, întrucât nu se stabilise şi suma datorată ca dobândă. Practic, T.D. ar putea cădea la mijloc pentru cei 16.000 lei stabiliţi ca dobândă la un an de la cumpărarea apartamentului. În primă instanţă, magistraţii Judecătoriei au apreciat că nu poate fi vorba de reaua voinţă a cumpărătorului apartamentului şi că pot fi găsite alte surse din care Ş.G. să plătească şi dobânda la datoria iniţială.

“Instanţa reţine că reclamantul nu a dovedit prin vreun mijloc de probă că Ş.G. nu mai deţine alte bunuri mobile sau imobile, pentru satisfacerea creanţei sale. În al doilea rând, la data de 4 ianuarie 2018, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, ca urmare a faptului că debitorul a achitat întreg debitul, precum şi cheltuielile de executare. La momentul la care debitorul a înstrăinat imobilul nu se poate reţine că acesta a intenţionat să-şi micşoreze patrimoniul în dauna reclamantului (debitul pretins prin executarea silită fiind achitat) reclamantul neprobând acest aspect, şi cu atât mai puţin intenţia de fraudare şi nici cerinţa legală a participării terţului la fraudă”, au conchis judecătorii. Cazul a intrat de miercuri pe rolul Curţii de Apel.