Cum se intra in Uniunea Scriitorilor

Anul acesta s-au implinit si, fireste, s-au si sarbatorit 100 de ani de la infiintarea Uniunii Scriitorilor (care se numea, initial, Societatea Scriitorilor Romani, actuala denumire datind din 1949). E, carevasazica, un moment de bilant. Institutia se bucura, pe vremuri, de un mare prestigiu. Folosesc imperfectul tocmai pentru a sugera ca aceasta notorietate a cam disparut. Mai intii, intrucit USR devenise, inainte de 1989, un fel de sistem bine organizat de partid pentru a-i controla pe scriitori. Apoi, pentru ca, de la o vreme, numai cine nu e ambitios nu devine membru al acestei distinse, totusi, bresle. Tocmai acesta este subiectul pe care vreau sa-l comentez in articolul de fata: cum se intra in Uniunea Scriitorilor, care sint exigentele si, mai ales, in ce masura sint ele respectate?

Ma simt insa dator sa precizez ca, desi accesul in Uniune pare sa fi devenit un mare ambit pentru tot felul de persoane care nu au nici in clin, nici in mineca cu literatura, el nu te face scriitor. Comit un truism: nu orice membru al USR este scriitor, la fel cum exista multi scriitori care nu au aderat la Uniune. De ce isi doresc insa atit de mult anumiti insi care sint sabotati de muze sa intre in Uniunea Scriitorilor? Din snobism, pe de o parte. Da, dar snobismul satisfacut nu tine de foame, cita vreme calitatea de membru al USR iti asigura un considerabil spor la pensie. Cam jumatate din retributia ce ti se cuvine pentru munca de o viata. Nu e de colo… Si asa se face ca, atunci cind se apropie data scadentei profesionale, tot felul de aciuati incep sa traga sfori, sa-si plateasca publicarea volumelor pentru a putea deveni membri cu legitimatie ai Uniunii Scriitorilor. Si e gata afacerea: conditiile, daca nu exista, se pot fabrica mintenas. E nevoie de 3 volume? Nici o problema, exista destui editori nerabdatori sa-si ingrase veniturile de pe urma acestor candidati anonimi. Problema e ca unii dintre acesti editori au putere de decizie chiar in cadrul Uniunii, fac propuneri, scriu recomandari, isi sustin protejatii. Bun, mai e nevoie de o bruma de receptare in revistele care apar sub egida USR? Nici o piedica: exista destui redactori ai publicatiilor literare dispusi sa faca loc unor astfel de comenzi in paginile revistelor, dupa cum exista si destui asa-numiti critici care scriu cu taxa: vrei o cronica laudativa, te duci la X, platesti obolul si se rezolva. Bun, mai ai nevoie de vreo 3 recomandari din partea unor membrii ai institutiei? Pai, asta e cea mai marunta problema. Trebuie sa fii atent insa ca, daca tot pompezi atitia bani, sa te asiguri ca proteguitorul tau poate trage sforile acolo unde trebuie, la comisia de validare. Si gata, in nici un an te pomenesti ca ai in buzunar legitimatie de scriitor si adaus consistent la pensie.

Asa se face ca, in ultimii ani, acced in rindurile nobilei bresle mult mai multi impostori decit scriitori veritabili. S-a umplut Uniunea Scriitorilor de tot felul de nume care nu au nici o legatura cu literatura. E o afacere care ar trebui stopata prompt. Nu stiu de ce presedintele USR, Nicolae Manolescu, care e un critic exigent, tolereaza o astfel de situatie. In acest ritm, Uniunea Scriitorilor isi va pierde rapid si bruma de prestigiu care i-a mai ramas. Asa stau lucrurile peste tot in tara; se fac afaceri profitabile pe banii USR-ului.

M-am informat si m-am luminat: in Iasi existau, la finele lui 2007, 239 de membri. Cu cei de anul acesta, ajungem la 250. Va dati seama ce densitate de talent se afla in urbea noastra? Am consultat lista noilor veniti din filiala ieseana a Uniunii Scriitorilor din acest an. Remarc un singur nume demn de acest prestigiu: Antonio Patras, universitar si critic literar de calibru. In rest, citiva fosti universitari ajunsi la pensie si o serie de nume ale unor ilustri anonimi. Vi-i enumar, poate unii dintre dumneavostra stiti mai multe decit mine despre cariera de scriitori a fericitilor initiati: Constantin Bojescu, Lia Ceran, Leonard Ciureanu, Iorgu Galateanu, Daniel Grosu, Victor Teisanu. Anul trecut au intrat Alexandra Grigorescu-Ares, Maria Elena Cusnir, Marian Drumur, Corneliu Filip, Silvian Floarea, Constantin Manuta, Nicolae Petrescu Redi, Anca Raluca Purcaru, Dumitru Scortanu. Si eu insumi, sa nu uit… De ani buni scriu despre carti, de ani buni frecventez viata literara ieseana (si nu numai), dar, spre nefericirea mea, de acesti domni si de aceste doamne nu am reusit sa aflu ceva. Ce e drept, nici despre scriitorul Constantin Simirad nu stiam prea multe, dar m-am lamurit intre timp. Deh, am si eu lipsurile mele. Dar, in naivitatea mea, credeam ca acceptarea in Uniunea Scriitorilor inseamna o recunoastere a notorietatii la nivel national, un cumul de stima pe care farseurii nu reusesc sa-l obtina.

Interesant ar fi sa existe o totala transparenta in privinta unor informatii: cine ii recomanda pe noii veniti? Cine ii sustine si pe ce temei? Care sint faptele lor? De pilda: X, autorul urmatoarelor carti…, recomandat de Z si de Y, cu referinte critice semnate de A si B in revistele C si D. Astfel, unii dintre sus-pusii breslei ar fi obligati sa-si asume public anumite matrapazlicuri.

Mentionez, in final, ca sint si eu membru al Uniunii Scriitorilor, iar aceasta adeziune ma onoreaza. Doar ca ea ma face, inevitabil, coleg de breasla cu tot soiul de nescriitori. Stiu ca nu am nimic de cistigat comentind aceasta stare a lucrurilor, care, oricum, a devenit de mult obiectul susotelilor pe la colturi, dar onest mi se pare sa rostim cu responsabilitatea neregulile vizibile de la sapte poste. Pentru ca, din tot acest fenomen de frauda intelectuala, de pierdut pierde doar venerabila institutie care doar ce si-a serbat centenarul. Si e pacat!