Caută 
3 MIN
O sentinţă dată la Iaşi ar putea privi şi alte categorii de salariaţi. Opt asistenţi maternali din judeţ, părinţi adoptivi ai unor copii abandonaţi, au dat în judecată Direcţia Generală de Asistenţă Socială (DGASPC) pentru a primi salariu şi pentru perioada în care au fost în concediu de odihnă, încasând indemnizaţia aferentă pentru asta. Asistenţii au motivat că, deşi au fost în concediu, au avut în continuare grijă de copii. Care au fost argumentele instanţei de judecată pentru decizia luată?
Cei opt asistenţi maternali care au dat în judecată DGASPC au beneficiar de sprijinul sindicatului Sanitas, care a fost şi el parte în proces. Litigiul dintre asistenţi şi direcţie a fost tranşat recent de prima instanţă, însă conflictul e departe de a se fi încheiat, el urmând a fi soluţionat definitiv la Curtea de Apel Iaşi. În esenţă, cei opt asistenţi maternali au cerut instanţei să oblige DGASPC să le achite şi salariile aferente perioadelor de concediu din 2016, 2017 şi 2018, în condiţiile în care, atunci, în perioada concediului au beneficiat de indemnizaţia specifică perioadei de odihnă, însă au avut, în continuare, grijă de copiii pe care şi-au asumat prin contract să-i îngrijească. „Reclamanţii au arătat că scopul concediului de odihnă are în vedere refacerea capacităţilor fizice şi intelectuale ale lucrătorilor, dar şi garantarea dreptului lor la sănătate şi securitate în muncă ca necesităţi (n.r. – cacofonia nu aparţine redacţiei) intrinseci persoanei, astfel că orice negare sau restrângere creează dezechilibru, tradus în prejudiciu personal tocmai în aceasta sferă de protecţie“, se arată în acţiunea asistenţilor maternali.
DGASPC, în proces: Nu au suferit niciun prejudiciu
La rândul lor, reprezentanţii DGASPC au cerut respingerea acţiunii şi au invocat că asistenţilor li s-a plătit indemnizaţia de concediu. „Drept urmare, aceştia nu au suferit nici un prejudiciu, luând în considerare faptul că erau obligaţi prin lege să asigure continuitatea activităţii desfăşurate chiar şi în perioada concediului de odihnă“, au precizat juriştii direcţiei. De menţionat că asistenţii maternali au şi posibilitatea ca, pe perioada concediului de odihnă, să ceară ca minorii pe care îi au în grijă să fie cazaţi într-un centru. Decizia aparţine însă unei comisii a DGASPC. Judecătorul de caz a invocat în motivare o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, care a soluţionat, anul trecut, un recurs în interesul legii pe acest subiect, ca urmare a unei sesizări făcută chiar de Curtea de Apel Iaşi. Judecătorii Curţii Supreme au stabilit prin Decizia 25/ 2018 că activităţile asistentului maternal nu pot fi normate în sensul stabilirii unui program de muncă fix, între anumite ore, ci organizate cel mult generic, în raport cu nevoile copilului aflat în plasament sau în încredinţare.
Ca atare, asistentul maternal nu poate spune că lucrează peste program, că efectuează ore suplimentare sau că poate beneficia de sporuri de noapte. De asemenea, având în vedere activitatea pe care şi-o asumă, a mai stabilit Curtea Supremă, asistentul maternal nu are efectiv un program de lucru, neputându-se stabili concret nici perioadele de repaus. „În contextul arătat apare ca fiind neîntemeiată pretenţia de plată a contravalorii muncii desfăşurate de asistentul maternal în perioada concediului legal de odihnă, atât timp cât, pe de o parte, acesta s-a obligat să asigure continuitatea activităţii în perioada concediului şi nu a solicitat angajatorului separarea de copilul plasat sau încredinţat pentru perioada respectivă, iar, pe de altă parte, a încasat integral indemnizaţia de concediu acordată de către angajator“, au stabilit judecătorii ieşeni, care au invocat decizia Înaltei Curţi.
