Burnout-ul studenților de toate zilele. O incursiune sinceră și directă prin etapele stresului, din copilărie până la vârsta adultă

duminică, 25 februarie 2024, 02:50
4 MIN
 Burnout-ul studenților de toate zilele. O incursiune sinceră și directă prin etapele stresului, din copilărie până la vârsta adultă

În general, ca oameni, adică cele mai evoluate ființe dintre cele existente pe această planetă (cel puțin în teorie), avem multe lucruri de făcut în viața noastră de zi cu zi. Bineînțeles, factorul timp preia iarăși controlul contextelor, vârsta fiind una foarte importantă când vine vorba despre ce facem.

Până în jurul vârstei de 10 ani, singurele griji constau în: frica să nu cumva să nu ne mai lase mama să ieșim din nou afară la joacă după ce am venit doar să bem niște apă, să colecționăm cât mai multe abțibilduri cu mașini pe care le găseam la gumele turbo, sau să nu ratăm noul episod din Violetta.

Situația se schimbă puțin în jurul adolescenței: în continuare ne este frică de mama, sau cel puțin de deciziile ei, însă parcă nu mai sunt atât de relevante doar niște abțibilduri cu mașini (acum mașinile reale reprezintă un interes).

În adolescență încep să conteze și hainele. Parcă nu mai poți să ieși cu tricoul „ăla rău” sau „de casă” până la magazin (și nu, nu mai cumperi gume turbo de data asta), pentru că nu se știe niciodată cu care dintre prietenii tăi te întâlnești pe drum și, nu de alta, dar trebuie să ai prestanță în adolescență. Tot atunci, situațiile nu de mult văzute doar în Violetta încep să apară și în viața ta: poate te îndrăgostești, poate ai o „relație complicată” (statusul meu preferat de pe Facebook) sau poate treci prin vreo despărțire care ți se pare că îți va pune punct vieții și că nu mai există continuare după ea (toți adulții îți vor spune că există, însă doar tu ai dreptate când ești adolescent). Abia în perioada liceului, îndeosebi la finele acestuia, putem începe să ne (cvasi)confruntăm cu burnout-ul.

Burnout-ul este definit și recunoscut (din 2019) de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind o problemă medicală ce constă într-o stare de epuizare fizică și emoțională cauzată de stres,  de obicei cel legat de locul de muncă. Da, pentru adolescenți, și în general pentru tinerii de până în 20 de ani, școala reprezintă principalul loc de muncă unde, evident, programul este prea încărcat și plata deloc mulțumitoare (să fim serioși, bursele alea nu sunt vreun real ajutor). Însă, liceenii care îndrăznesc să se plângă de burnout trebuie să fie pregătiți de asaltul din partea studenților (adică adulților wanna be) și adulților („cu acte în regulă”) cu care se vor confrunta, pentru că, normal, ei știu mai bine, din două mari motive: „lasă, că am fost și eu de vârsta ta” și „pe vremea mea, nu existau atât de multe prostii din astea”.

Cu scuzele de rigoare pentru elevii de liceu, și deoarece am fost și eu de vârsta voastră, în calitate de studentă voi îndrăzni să afirm că abia acum, în perioada studenției, începi să cunoști mai în profunzime ce este burnout-ul. Un adult care cel mai probabil este corporatist ne-ar putea spune nouă, studenților, că o să vedem noi cum o să fie atunci când o să creștem și o să avem un loc de muncă real. Avem, facultatea este principalul nostru loc de muncă (nici noi nu suntem mulțumiți de program și de salariu), dar ne conformăm deoarece „e tare bine să ai acolo o facultate făcută”. Că e bine s-o avem – ni se tot zice; prin ce vom trece de-a lungul ei – pas, căci, cum e vorba: „la facultate intră cine vrea, rămâne cine poate”.

Ca student, ai o predispoziție spre a cădea în burnout îndeosebi înainte de sesiune, când, pe lângă alte posibile activități pe care le faci, acum chiar trebuie să și înveți. Nu este deloc ușor să fii implicat și în vreo asociație studențească, să te pregătești pentru examene, să mai și dormi, eventual să mai ai și puțin timp pentru tine sau prietenii tăi, sau chiar să mai ai un loc de muncă pentru că, așa cum am zis, bursele (salariul primit de la facultate) nu pot fi singurele surse de venit.

Camarade de suferință, stabilește-ți concret ce ai de făcut și când! Nu-ți aglomera prea mult programul dintr-o zi, distribuie task-urile în mod egal astfel încât să împaci și capra și varza. Organizarea este cuvântul cheie și ceea ce tu ar trebui să faci, fie prin tabele desenate și lipite pe pereți, fie prin liste de „to do” scrise în notițe.

Adultul nostru, care lucrezi în corporații – nefacă-se vorba ta. Facultate, ferește-ne de burnout-ul nostru cel de toate zilele. Hai cu 5! 

Toate articolele din noua secțiune ZdI “Ziarul Studențesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studențesc” citește AICI

Comentarii