Dedesubturile neclare ale celui mai amplu dosar penal din acest an de la Iaşi. Marele pariu al procurorilor

În referatul prin care au propus arestarea celor reţinuţi marţi, procurorii pun semnul egal între produsele cu canabis şi etnobotanicele care făceau ravagii în rândul tinerilor la începutul deceniului trecut. Dosarul se bazează în bună măsură pe interpretarea dată de o lege veche de 12 ani noţiunii de substanţă „susceptibilă” a avea efecte psihoactive. Până unde merge responsabililtatea producătorilor, distribuitorilor şi vânzătorilor noului tip de marfă? Până acum totuşi, procurorii par a fi în dezavantaj, ei nereuşind să-i convingă pe judecători că cei reţinuţi merită să stea după gratii. La începutul săptămânii viitoare, lupta în justiţie se reia cu judecarea contestaţiilor depuse atât de procurori, cât şi de avocaţii celor acuzaţi.

Acelaşi procuror care s-a ocupat şi de activistul Dide

Dosarul „Fabrica de vise” a fost instrumentat de acelaşi procuror care l-a trimis în faţa judecătorilor pe activistul Cristian Dide, după ce acesta a trimis DIICOT două colete cu produse cumpărate legal, dar care conţineau în proporţii reduse THC, una dintre substanţele active din canabis. În cazul fabricii de la Miroslava însă, procurorii au împins lucrurile şi mai departe, cerând arestări şi condamnări pentru produse care nu conţin nici măcar substanţe interzise în România, fabricate de o firmă care, cel puţin aparent, a făcut tot posibilul pentru a respecta legea.

Ancheta procurorilor a început în octombrie anul trecut, „cu marfa clientului”. După cum rezultă din interceptările făcute de anchetatori, la DIICOT a fost dusă o cutie plină cu mostre din produsele fabricate de SC CanX CBD SRL, pentru a se verifica dacă acestea conţin THC. „Avocata mi-a spus aşa: conform legii 393 pe 2000 (de fapt, legea 339/2005, n.r.), dracu’ să o ia, pe ce an este… trebuie să existe un document ori… deci! Ori acordul DIICOT sau a unei instituţii a statului care se ocupă de antidrog, de droguri. (…) În cazul în care cumpără, ajunge produsul în mâna unui copil… Şi după aia părinţii anunţă poliţia, ajung la magazinul de unde l-au cumpărat, răspunderea se împarte în felul următor: prima dată răspunde magazinul că l-a vândut, a doua oară răspunde distribuitorul, adică dovada magazinului că a cumpărat produsul de la firma X şi a treia oară răspunde producătorul”, a spus unul dintre cei care avea să se regăsească ulterior pe banca acuzaţilor. Răspunsul DIICOT a fost unul de genul „da, în regulă, dar..:” Mostrele nu conţineau THC, dar ţinea de responsabilitatea producătorilor, distribuitorilor şi vânzătorilor să se asigure că nu conţin alte substanţe psihoactive.

Cheia procurorilor, un derivat de canabis – HHC

Tot din octombrie anul trecut a început şi ancheta procurorilor. Anchetatorii sub acoperire Orlando, Jamaica, Giany sau Ulise au cumpărat online sau de la diverse  magazine din oraş, cu bon fiscal, dispozitive tip „Vape”, jeleuri sau prăjituri fabricate de CanX CBD. Lichidul din ele conţinea diverşi derivaţi din canabis, precum HHC, THC-P sau H4-CBD. Procurorii au făcut analiza chimică a conţinutului pentru a stabili acest lucru, dar faptul era menţionat chiar pe ambalajul produselor. Niciuna dintre aceste substanţe nu se regăsea pe lista supefiantelor sau psihotropelor prevăzută de legea 143/2000 privind combaterea traficului de droguri. Deci, erau legale în România. Totuşi, anul trecut şi anul acesta, HHC şi alte substanţe fuseseră incluse în baza europeană a substanţelor psihoactive noi şi comunicate prin sistemul european de alertă timpurie. Fiind nou apărute, eventualele efecte negative asupra sănătăţii erau prea puţin studiate, dar substanţele urmau să fie monitorizate de organele de specialitate ale statelor membre UE.

Procurorii nu au putut prezenta decât puţine cazuri care să exemplifice riscul prezentat de HHC pentru sănătate. Au invocat mărturia unei fete care cumpărase un astfel de produs şi i se făcuse rău ori un extras din presa locală din judeţul Neamţ, care prezenta cazul a patru membri ai aceleiaşi familii care fuseseră spitalizaţi în urma consumului de jeleuri conţinând „probabil” HHC. La acestea, ei au adăugat şi o interceptare telefonică şi un SMS, trimise de cetăţeni. „O să sun la poliţia antidrog să vă vină de hac cretinilor omorâţi copii cu canabisul vostru”, a fost SMS-ul trimis de un ieşean unui comerciant de astfel de produse.

Anchetatorii s-au raportat la „legea etnobotanicelor”

În luna mai a acestui an, procurorii au început urmărirea penală. Nu s-au raportat la legea de combatere a drogurilor, ci la alta, respectiv legea 194/2011, dedicată aşa-numitelor „etnobotanice”. Aceasta îi obligă pe cei care efectuează operaţiuni cu produse „susceptibile de a avea efecte psihoactive” să deţină o autorizaţie emisă de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Or, chiar pe site-ul CanX CBD se menţiona că HHC are aproximativ 10% din puterea psihoactivă a THC. Raţionamentul procurorilor a fost simplu. THC este o substanţă interzisă. HHC nu este interzisă, dar are efecte similare, chiar dacă de 10 ori mai slabe, ca şi THC şi chiar dacă puterea ei era diluată încă şi mai mult prin încorporarea în jeleuri sau prăjituri. Deci, este „susceptibilă a avea efecte psihoactive”. Deci, fabricarea şi vânzarea ei trebuia autorizată de ANSVSA. Or, CanX CBD SRL era autorizată de către Ministerul Sănătăţii, dar nu şi de către ANSVSA, fapt pe care reprezentanţii firmei par să-l fi scăpat din vedere. Într-o discuţie telefonică, Mihnea Loghin, unul dintre colaboratorii fabricii din Miroslava este sigur că totul este în regulă. „Suntem avizaţi de Ministerul Sănătăţii, adică am foaie pentru produsele astea. Cânepă! Nu e canabis! Adică, nu e nicio substanţă psihoactivă, e cânepă industrială. Noi nu vrem să facem produse puternice, vrem să facem produse premium, care să nu poată fi contestate în instanţă sau ceva, că am vrut să facem oamenii «high» sau am vrut să îi drogăm sau am vrut… Am făcut produse 100% naturale, din cânepă certificată european, cu analize de laborator extern, cu tot, avizat de Ministerul Sănătăţii, cu tot, cu tot, cu tot. În colaborare strânsă cu DIICOT şi BCCO”, a spus acesta.

„Să-mi bag p…! Am fost robot la calculator, nu mai puteam găsi pe tastatură!”

Pentru procurori însă, cei implicaţi în afacere erau responsabili penal. Faţă de legea 143, avantajul prezentat pentru anchetatori de legea 194 era că aceasta nu avea ca anexă o listă concretă de substanţe interzise, ele fiind abordate generic. „Simplul fapt că un anumit tip de substanţă ar putea produce asemenea efecte naşte pentru individul care efectuează orice tip de operaţiuni cu aceasta obligaţia legală de a obţine autorizări”, au argumentat procurorii.

Legea folosită de procurori îi tratează diferit pe cei care ştiau că substanţa vizată are efecte psihoactive şi cei care nu ştiau, dar ar fi trebuit să prevadă acest lucru. Procurorii au insistat că şefii CanX CBD erau perfect conştienţi de efectele substanţelor folosite. „Am fumat o substanţă nouă. Se numeşte HHCO! E un… tot asemănător cu THC-ul, cu substanţa psihoactivă! Când am tras 2-5 fumuri, când l-am testat… şi după, să-mi bag p…! Am fost robot la calculator, nu mai puteam găsi pe tastatură! Cu ultra hiper focus!”, au citat procurorii dintr-o interceptare telefonică spusele lui Mihnea Loghin.

Sunt state unde HHC a fost interzis

Inculpaţii din dosar erau conştienţi şi de faptul că substanţele folosite în produsele realizate nu fuseseră interzise în România doar din cauza faptului că erau încă prea recente. În ţări precum Italia sau Suedia, produsele conţinând HHC fuseseră interzise. Pentru astfel de situaţii, HHC putea fi înlocuit cu THCP, H4CBD, HHC-P, HHC-O, alţi canabinoizi, cu efecte similare. Fabrica avea un laborator propriu, în care lucra inclusiv un fost cercetător ştiinţific din cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”. „Comercianţii de «legale», cunoscând compoziţia chimică a substanţelor comercializate, au procedat la punerea în vânzare a unor noi substanţe, necalificate la acel moment ca interzise la deţinere, ajungându-se astfel în situaţia în care legea era tot timpul cu un pas în urmă în raport cu fenomenul infracţional, aspect urmărit şi în speţa actuală în mod flagrant şi de persoanele implicate în cauză”, au menţionat procurorii.

Încleştarea dintre procurori şi avocaţi va fi în jurul autorizaţiei de la ANSVA

Lipsa autorizării din partea ANSVSA este principalul argument invocat de procurori pentru a demonstra ilegalitatea unei afaceri desfăşurate pe faţă, cu bon fiscal şi factură, fără nimic din ascunzişurile practicate de traficanţii de droguri. Faptul că substanţa de bază, HHC, nu este interzisă în România nu ar conta nici el, întrucât are efecte psihoactive. Că substanţa activă din canabis, THC a fost cu greu identificată în câteva produse obţinute din cânepă industrială ar fi irelevant, pentru că legea nu distinge între cânepa industrială şi cea indiană şi nici nu stabileşte vreun prag permis al conţinutului de THC. Adresa Ministerului Sănătăţii conform căreia substanţele folosite nu intrau sub incidenţa Legii 339/2005 privind regimul substanţelor stupefiante nu valora nici ea nimic, în lipsa hârtiei de la ANSVSA.

Totuşi, prima încleştare în justiţie a fost un eşec pentru procurorii DIICOT, care au reuşit să obţină doar câteva arestări la domiciliu şi controale judiciare. Magistraţii de drepturi şi libertăţi nu au dispus trimiterea în arest a niciunuia dintre cei 28 de inculpaţi. Faptul că din referatul de arestare lipseşte aproape complet numele lui Philipp Fuhrmann, proprietarul CanX CBD, căruia procurorii nu au reuşit să-i găsească niciun rol clar în „grupul infracţional organizat” ar putea să fi cântărit greu în decizia provizorie a judecătorilor. Dacă totuşi procesul care urmează va avea drept finalitate condamnări la închisoare, precedentul ar echivala cu distrugerea unei întregi industrii a derivatelor recreaţionale din cânepă şi a miilor de magazine specializate din toată ţara.