Caută 
După două decenii, niciun hectar nu este intabulat
EXCLUSIV: Blocuri în Grădina Botanică? Universitatea nu a intabulat nici măcar un hectar
5 MIN
În acest moment, Universitatea „Al.I. Cuza“ poate încerca intabularea doar pentru un sfert din Grădină, adică 22 ha din totalul de 88. Au fost pierdute definitiv, în favoarea unor moştenitori, 10 ha. Pe rol există un proces care poate fi devastator pentru soarta acestei instituţii. Urmaşii boierului Bădărăru cer 25 de hectare. Intabularea are o importanţă crucială. Noul rector, Tudorel Toader, arată că dacă terenurile „ar fi fost intabulate din timp erau ale noastre, iar cei care au declanşat litigiu primeau fie teren în altă parte, fie despăgubiri“.
„Ziarul de Iaşi“ prezintă informaţii în exclusivitate cu privire la statutul juridic al terenurilor Grădinii Botanice. Faptul că există mai multe litigii în instanţă privind dreptul de proprietate asupra mai multor zone ale grădinii a fost dezbătut de mai multe ori la nivelul comunităţii locale, care a cerut declararea grădinii ca obiectiv de interes public, astfel încât procesele pierdute în instanţă să nu echivaleze cu pierderea efectivă a parcelelor de teren. Însă, conform informaţiilor obţinute de către „Ziarul de Iaşi“, nici măcar un hectar din suprafaţa de aproape 88 de hectare a Grădinii Botanice „Anastasie Fătu“ nu a fost intabulat de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ (UAIC) din Iaşi.
Terenul, care a fost administrat din perioada comunistă de către UAIC, a intrat oficial în proprietatea acesteia pe baza Ordonanţei Guvernului din 1999. Dacă, în acel moment, terenul ar fi fost intabulat, toate procesele ulterioare, chiar dacă ar fi fost pierdute de către universitate, ar fi rezultat în despăgubirea de către stat a moştenitorilor, şi nu prin desprinderea unor bucăţi din grădină.
Conform infograficului, există o suprafaţă totală de peste 10 hectare care a fost retrocedată definitiv moştenitorilor din suprafaţa totală a Grădinii Botanice, iar mai bine de jumătate din suprafaţa rămasă este obiectul multiplelor procese intentate de către moştenitori în instanţă. Mai mult, deşi la zi, există o suprafaţă de aproximativ 12 hectare care a fost câştigată definitiv şi irevocabil de către universitate, nici măcar aceasta nu a fost intabulată, iar intabularea este necesară pentru depunerea oricărui tip de proiect finanţat din fonduri europene sau internaţionale.
Actuala conducere a universităţii susţine că încearcă în perioada următoare intabularea unei suprafeţe de 22 de hectare care nu este efectată de niciun fel de litigii, pentru a demara un proiect european despre care „Ziarul de Iaşi“ a scris în trecut, cu privire la construirea unui biodom în care să existe, în acelaşi timp, mai multe microsisteme, atât vegetale cât şi de animale mici sau insecte. Biodomul ar urma să fie primul de acest fel din Europa de Est.
„Sperăm ca, într-un termen foarte scurt, să avem intabularea unei suprafeţe de 22 de hectare. Vom începe procedura de notificare cu privire la dreptul existent asupra terenului din grădină şi acolo unde avem litigii vom încerca să ieşim la capăt şi să fie soluţionate, sperăm noi, în chip favorabil. Aşa că, facem în perioada aceasta demersuri de intabulare a tuturor zonelor unde nu sunt litigii“, a declarat prof.dr. Tudorel Toader, rectorul UAIC.
Şi procesele au fost moştenite
Fostul rector, prof.dr. Dumitru Oprea, care a condus universitatea timp de opt ani, între 2000 şi 2008, a spus că în perioada sa s-a dorit intabularea suprafeţei dar că nu a existat nici măcar un metru pătrat care să nu fie contestat în instanţă.
„Dacă nu ar fi fost sub tirul proceselor erau intabulate de mult. Însă persoana care a apărat universitatea în mai multe procese, chiar şi în cel de la Braşov, când primăria era parte împotriva universităţii, mai că nu a fost omorâtă. Au existat multe interese… La capitolul ăsta l-aş lăsa pe noul rector să văd ce poate să facă. Eu am încercat pe toate căile posibile. Nu a existat parte neatacată, chiar şi zonele administrative, de imagine, nici măcar şandramaua pe care scriai Grădina Botanică nu a scăpat, a fost atacată cu terenul de sub ea. Nu mai ştiu care e situaţia acum, dar atunci nu am putut intabula nimic“, a declarat prof.dr. Dumitru Oprea.
În umbra boierului Bădărău
Deşi există mai multe procese active pe suprafeţe cuprinse între 1 şi 4 hectare, Universitatea are de departe cel mai mare litigiu cu urmaşii familiei de boieri Bădărău. Din 1999 există mai multe menţiuni în presa locală despre aceşti urmaşi, în centrul atenţiei fiind întâi Simona Missir, considerată a fi singura moştenitoare a boierului, iar, mai apoi, fiica acesteia, Adriana Ghelţ, cea care încă se prezintă la tribunal şi care a reuşit revendicarea mai multor zeci de hectare din Moldova. Moştenitorii pretind existenţa unor drepturi de proprietate asupra a jumătate din ceea ce era anterior Dealul Copou, şi au cerut în repetate rânduri autorităţilor despăgubiri pentru un conac cu 12 camere care a fost demolat în zona în care se află acum Grădina Botanică, precum şi 50 de hectare de teren luate din zona Copoului la colectivizare şi care i-ar fi aparţinut boierului.
Concret, în fişa cadastrală a Grădinii Botanice figurează 25 de hectare asupra cărora urmaşii lui Bădărău cer drepturi, ceea ce înseamnă aproape o treime din ce i-a mai rămas de drept grădinii. La preţul mediu de 100 de euro metrul pătrat practicat în alte zone apropiate din Copou, terenul ar avea o valoare brută de 25 de milioane de euro, valoare ce ar creşte dacă s-ar permite, spre exemplu, exploatarea imobliară a terenului. Cele 25 de hectare cuprind inclusiv zona lacului şi se extinde de la aleea pe care se circulă spre cimitir înspre lac şi pe toată zona împădurită din spate, pe toată lăţimea grădinii. Actuala conducere a universităţii spune că în ceea ce priveşte cele peste 10 hectare ce au fost deja pierdute nu se mai poate face nimic şi că nici implicarea primăriei pentru a le răscumpăra nu ar ajuta dacă nu există un accept de principiu al proprietarului.
„Nici primăria şi nici universitatea nu pot hotărî peste ceea ce a decis instanţa de judecată. Un teren pierdut e bun pierdut. Singura variantă ar fi calea amiabilă, dacă noul proprietar ar accepta formule compensatorii în bani sau în natură în altă parte. Dar primăria, care este un terţ în raport cu litigiul respectiv, nu poate să facă nimic. Dacă ar fi fost intabulate din timp erau ale noastre, iar cei care au declanşat litigiu primeau fie teren în altă parte, fie despăgubiri“, a adăugat prof.dr. Tudorel Toader.
