Caută 
Familie de oameni de afaceri ruinată şi distrusă de indolenţa justiţiei. Povestea incredibilă a unui proces de 9 ani
4 MIN
Anii în care dosarele rămân uitate prin sertarele procurorilor sunt decontaţi din buzunarele contribuabilului. Doi ieşeni au chemat statul în judecată pentru cei aproape 9 ani petrecuţi prin birourile procurorilor sau pe sălile instanţelor. În favoarea lor, au citat prevederile articolului 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în forma preluată de Constituţia României: „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. De cealaltă parte, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au citat tot Constituţia: „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”. În interpretarea lor, statul răspunde „doar” în cazul erorilor judiciare. Or, cei doi nu puteau spune că ar fi fost nevinovaţi. Şi-au distrus însă complet viaţa de familie şi afacerea.
Ion P. şi soţia lui au fost reclamaţi în februarie 2011 că, în perioada august – octombrie 2009 ar fi cumpărat marfă de la o firmă, plătind-o cu trei file cec în valoare totală de aproape 70.000 lei, fără acoperire. În iunie, a fost dispusă începerea urmării penale faţă de cei doi, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. La acea dată, fapta se pedepsea cu închisoarea pe un termen cuprins între 6 luni şi 12 ani. Deşi faptele erau clare, cei doi au fost trimişi în judecată abia în noiembrie 2017, în faţa Judecătoriei Târgovişte, pentru înşelăciune în formă agravată.
Doi ani mai târziu şi după mai multe solicitări făcute de cei doi, magistraţii dâmboviţeni ajungeau la concluzia că fapta lor era infracţiune, dar nu înşelăciune. Judecătorii au dispus reîncadrarea juridică a faptei, încadrând-o în prevederile legii cecului, din 1934. Pentru folosirea de file cec fără acoperire, legiuitorul din vremea domniei lui Carol II stabilise o pedeapsă de până la un an de închisoare. Trecuseră deja 10 ani de la comiterea faptei, deci răspunderea penală era deja prescrisă. Soţii P. au fost achitaţi de acuzaţia de înşelăciune şi s-a constatat prescrierea pentru acuzaţia de folosire de cecuri fără acoperire. De la începerea urmăririi penale şi până la pronunţarea sentinţei definitive a Curţii de Apel Ploieşti trecuseră 8 ani, 8 luni şi 5 zile.
Cei doi s-au întors împotriva statului
În iunie 2020, Ion P. şi de acum fosta sa soţie, Mirela A., s-au adresat Judecătoriei Paşcani, pentru a trage la răspundere statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice. Ei au cerut obligarea statului la plata a 12.000 lei reprezentând onorarii avocaţiale, 6.300 lei care să acopere cheltuielile cu deplasarea avocatului în Dâmboviţa şi 10.000 lei ca daune morale.
De cealaltă parte, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au afirmat că procesul nu-i priveşte. Actele de urmărire penală fuseseră făcute de procurori, deci, dacă trebuia să fie găsit vreun vinovat pentru durata procedurilor, acesta trebuia căutat în cadrul Ministerului Public. Pe de altă parte, Constituţia şi Codul de Procedură Penală stabilesc dreptul la despăgubiri doar în cazul erorilor judiciare. „Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale”, au susţinut reprezentanţii ministerului. Soţii P. nu puteau afirma că fuseseră victimele vreunei erori judiciare. Comiseseră fapta, dar scăpaseră nepedepsiţi pentru că răspunderea penală se prescrisese. Nici cheltuielile cu avocatul şi deplasările acestuia nu priveau statul, pentru că nu fusese parte în proces. Dacă celor doi nu le convenea durata anchetei şi procesului, care le-a distrus şi bruma de afacere, ar fi trebuit să depună o contestaţie privind durata procesului penal, procedură la care nu apelaseră. Acest tip de contestaţie are ca finalitate stabilirea unui termen până la care procurorul sau instanţa să rezolve cauza.
Poziţia Ministerului a fost criticată de soţii P. care au apreciat că nu se putea considera că statul răspunde exclusiv pentru erorile judiciare. „Potrivit acestei filozofii, cetăţeanul onest este dator să suporte consecinţele materiale şi morale ale funcţionării defectuoase, într-o anumită cauză, a unui serviciu public: înfăptuirea şi distribuirea dreptăţii într-o societate democratică. Sorgintea acestei filozofii nu poate fi decât totalitară”, au arătat aceştia.
„Viaţa mi-a fost dată peste cap”
Ion P. a precizat că, odată cu începerea urmăririi penale, viaţa i-a fost dată peste cap. Ar fi fost forţat de angajator să-şi dea demisia şi a trebuit să plece în străinătate, unde a lucrat „la negru”, pentru a-şi întreţine familia. Soţia sa suferise mai multe atacuri de panică, trebuind să apeleze la ajutor de specialitate. Pe parcursul cercetărilor, fuseseră jigniţi de anchetatori, fiind numiţi „moldoveni proşti” sau „ţepari”. Lunar, erau căutaţi la domiciliu, „târâţi efectiv de mână prin sat, prin faţa cetăţenilor, de către organul de urmărire penală din Târgovişte” şi duşi cu duba poliţiei la sediul Poliţiei din Târgovişte, chiar dacă nu fuseseră legal citaţi.
Judecătorii din Paşcani au acceptat argumentele aduse de reprezentanţii Ministerului Finanţelor, apreciind că, într-adevăr, statul nu putea fi tras la răspundere decât pentru erori judiciare. Acţiunea soţilor P. a fost respinsă, ca inadmisibilă. Nu la fel au văzut însă lucrurile şi magistraţii Tribunalului. Ei au respins excepţiile invocate de Minister şi au admis parţial acţiunea. Cei doi foşti soţi urmează să primească 12.000 lei în contul onorariului avocaţional. Alţi 8.000 de lei au fost stabiliţi ca daune morale. Nu au fost acceptate însă pretenţiile referitoare la cheltuielile de transport şi cazare. Sentinţa, pronunţată joi, nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs.
