Campania „Ghetuţe pentru piticii din Scoposeni“ aşteaptă noi donatori. Lista s-a mărit ieri cu noi nume

FOTO: O poveste mişcătoare din Scoposeni: familia Popovici

vineri, 07 decembrie 2018, 02:50
8 MIN

Campania de Crăciun a „Ziarului de Iaşi“, prin care dorim să le cumpărăm copiilor de la şcoala din Scoposeni ghetuţe, căciuliţe şi fulare, merge mai departe. Copiii amărâţi de la această şcoală îl aşteaptă pe Moş Crăciun, însă părinţii acestora, chiar dacă muncesc de dimineţă şi până în noapte, abia reuşesc să-i ţină la şcoală. Acesta este şi cazul lui Cătălin Popovici, care se chinuie de dimineaţă până noaptea să le asigure celor şase copii ai săi tot ce au nevoie. Are însă şase operaţii, şi ar trebui ca efortul fizic pe care-l depune să fie unul minim. Nevoile îl fac însă să iasă la muncă, cu ziua, oricând găseşte ceva. I-ar trebui 1.500 de lei pentru a ţine la şcoală fetele cele mai mari, una dintre acestea învăţând la un liceu în Iaşi, iar cealaltă la Răducăneni. În casă însă intră, din ajutorul social şi alocaţii, doar puţin peste 1.300. Restul de bani îi face cum poate, muncind din zori şi până în noapte.

Primul lucru pe care ni-l arată Cătălin Popovici când ajungem la el acasă este cuptorul din curte. Este primit de la un ieşean la care a lucrat. L-a adus pe bucăţi, cu cursa, şi l-a montat la el în curte. Aşa şi-a făcut toată casa, de la temelie, pe bucăţi. Mai întâi o cameră, iar încet, în şapte ani, a reuşit să-şi mai facă una şi o bucătărie. Uşa de la intrare, din lemn, a montat-o recent. Nu are clanţă şi e prinsă cu un şiret. A lucrat două zile pentru ea la un vecin. Paturile, dulapurile şi mesele, televizorul sau frigiderul au poveşti similare. „Le-am primit pentru că am muncit la oameni şi le-am adus acasă. Le-am mai reparat eu şi acum sunt bune“, spune cu mândrie Cătălin. Mobilierul e vechi, prins în cuie pe la colţuri şi scârţie aproape la fiecare atingere, însă e mândru că absolut totul a fost realizat prin munca sa.

Baza: ajutorul social

Cătălin are şase copii şi se descurcă cum poate, muncind de dimineaţă până-n noapte. Soţia sa este casnică, se în­grijeşte de gospodărie şi de copii, aşa că nu are niciun venit. Primesc ajutor social de la Primărie, iar Cătălin îşi face cu stricteţe orele de lucru în comunitate, iar în restul timpului munceşte prin vecini. Tot venitul său lunar, un pic peste 1.300 de lei, nu-i ajunge însă nici pentru a le asigura transportul şi cazarea copiilor mai mari. 500 de lei se duc în fiecare lună pentru chiria pe care o plăteşte fata cea mai mare pentru cazarea în Iaşi, fiind elevă la Colegiul Tehnic „I.C. Ştefănescu“, la care se adaugă bani pentru mâncare şi transportul săptămânal. Din banii care mai rămân, Cătălin trebuie să-i plătească şi transportul fetei mijlocii, care învaţă la Răducăneni şi care face naveta zilnic. De bani de pachet la şcoală sau bani de buzunar nici nu poate fi vorba însă. Capul familiei a aşezat pe hârtie toate cheltuielile pentru şcoală ale celor două fete mai mari, şi ar avea nevoie de minimum 1.500 de lei lunar, de supravieţuire. Alocaţiile şi ajutorul social nu-i ajung, aşa că, în fiecare zi, încearcă să lucreze pe unde reuşeşte. „Venitul meu în casă este de aproape 1.300 de lei. Curentul vine şi el vreo două sute de lei, vine şi apa, iar de mâncare ce mai reuşim“, povesteşte Cătălin. La haine, încălţăminte, pături sau lenjerii noi nici nu visează. Fiind muncitor, oamenii la care lucrează îl mai ajută cu toate astea, iar lucrurile care le rămân celor mari ajung pe fraţii mai mici. La o familie atât de numeroasă, însă, obiectele de îmbrăcăminte parcă nu sunt niciodată de ajuns.

„Iau sacoşa cu medicamente, să ştie oamenii de ce am căzut“

Directorul şcolii din Gorban îl descrie pe Cătălin ca fiind foarte muncitor şi gospodar. A reuşit să-şi cumpere o drujbă şi o motocoasă, aşa că găseşte aproape mereu de muncă. Din păcate, muncind din răsputeri în fiecare zi, spatele lui e afectat acum. „Medicii mi-au spus că ar trebui să merg la operaţie, dar de unde bani?“, spune Cătălin. În afară de cele două fete care învaţă la profesională, Cătălin mai are trei băieţi, unul în clasa a VIII-a, unul în clasa a VI-a şi cel mai mic, în clasa a II-a, şi fata cea mai mică, Georgiana, în clasa a IV-a. „Mă descurc cum pot. Am şase operaţii şi trebuia să mă mai operez acum o săptămână, dar nu au fost bani. Nu mă pot duce. E şi riscant… Nu sunt bani“. Cu toate astea, doar în luna noiembrie a ajuns la spital de cinci ori. Avea dureri atât de mari încât nu mai putea merge. Şi acum, prin casă şi prin curte, merge aproape pe vârfuri. Are o sacoşă de pastile şi mereu când pleacă să muncească o ia cu el. „Oriunde plec o iau după mine. Am acolo toate biletele de ieşire şi le ţin cu mine, în cazul în care mi se întâmplă ceva. Să ştie cine mă găseşte de ce am căzut“.  În ciuda problemelor, familia încearcă să fie optimistă. Se bucură toţi de fiecare lucru primit, de fiecare obiect refolosit. Copiii scriu însă pe nişte dulăpioare. Nu au nici birouri şi nici mese la care să stea. Îşi scot caietele pe un colţ de dulap şi scriu de pe pat. Pe rând însă, pentru că nu ar avea loc să stea toţi în acelaşi timp. „Acum e bine, dar am dormit şi pe pat din scânduri. Am pus scânduri pe bolţari, aveam o saltea mai veche şi aşa am dormit, dar încet-încet se fac toate. Doar să vrei“, spune cu convingere Cătălin. Acum e bucuros că are câţiva saci cu făină, iar măcar mămăligă are cum să le facă copiilor de acasă. Într-un colţ, pe un dulap, mai sunt câteva plicuri cu soia şi orez, primite şi acelea pentru că a lucrat prin sat. În rest, o duc de pe o zi pe alta, mănâncă ce au şi se bucură de ceea ce au reuşit să realizeze până acum. Se roagă însă cu toţii ca Dumnezeu să-l păstreze sănătos pe Cătălin. Doar aşa cele două fete mai mari ar putea să-şi continuie studiile, şi poate să scape de sărăcia de la Scoposeni.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să ajute în această campanie sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga, nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii la telefon 0232/271.271.

La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare tip, în dublu exemplar, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, chiar şi prin fax.

A fost deschis şi un cont de donaţii la BRD de către Şcoala Gorban, de care aparţine şcoala din Scoposeni, contul fiind: RO45BRDE240SV1784900240.

Din banii strânşi, „Ziarul de Iaşi“, împreună cu reprezentanţii şcolii, va cumpăra ghetuţe, fulare şi mănuşi. În cazul în care vor mai rămâne fonduri, vom achiziţiona rechizite şi materiale materiale didactice necesare pentru desfăşurarea orelor, rechizite pe care copiii nu şi le permit.

De asemenea, cei care doresc să doneze produse alimentare neperisabile, bături, haine sau încălţăminte pentru familiile ale căror poveşti le-aţi aflat din „Ziarul de Iaşi“, acestea pot fi aduse la sediul redacţiei.

S-au alăturat campaniei

Prof.dr. ing. Doru Pănescu, senator de Iaşi, a donat pentru copiii din Scoposeni 1.000 de lei. Acesta a menţionat că „nu consider că am făcut ceva extraordinar, ci un gest dintre cele fireşti, pe care cu toţii le facem adesea. Nu-mi place să fac mult caz de asta. Cred că mulţumirea noastră, a tuturor celor care dorim să ajutăm, ar fi să vedem că măcar puţin din binele făcut a prins rădăcini şi cei ajutaţi au putut să depăşească anumite etape dificile din vieţile lor. Vă felicit pentru această iniţiativă şi, ca profesor, cred că ar trebui să ne aplecăm cu mai multă atenţie şi cu mai multă generozitate asupra copiilor din mediul rural, care, din păcate, nu se pot bucura de aceleaşi condiţii şi nici de aceleaşi şanse ca cei din marile oraşe“.

De asemenea, directorul executiv al Fundaţiei Ecologice Green, ec. Cristian Stanciu, lider al consilierilor judeţeni PSD, a oferit, pentru ghetuţele, căciuliţele şi fularele copilaşilor nevoiaşi 1.500 lei. „A dărui unor copii nu numai articole de îmbrăcăminte, ci şi posibilitatea de a se juca în aer liber iarna, este bucuria copiilor, dar şi a noastră, a celor mari, şi de aceea o facem din toată inima. Susţin şi mă alătur tuturor campaniilor iniţiate de «Ziarul de Iaşi» pentru că, de multe ori, reprezintă singura voce a celor necăjiţi, pe care, în tumultul vieţii cotidiene, n-o mai auzim“, a declarat Cristian Stanciu.

Europarlamentarul român Sorin Moisă, fost editorialist al cotidianului nostru în anii '90, a dorit să fie şi el aproape de copiii nevoiaşi, donând pentru darurile acestora suma de 1.500 de lei. „În cei mai grei ani din copilăria mea am avut parte de multă precaritate. Deci ştiu cum e. Îmi amintesc cum îngheţa clipa de fericire când primeam un cadou neaşteptat sau puţină căldură. Este unul dintre motivele pentru care mă bucur să le aduc puţina bucurie acestor copii. Le puteţi transmite, lor şi părinţilor lor, că din lipsuri se construiesc caracterele puternice, cu un dram de noroc, cu dascăli buni, cu perseverenţa la învăţătură şi multă responsabilitate părintească. Să aibă curaj să se arunce în viaţă şi să nu găsească scuze pentru a abandona: nici şcoala, nici visele“, a menţionat europarlamentarul.

Lista onorabilă a donatorilor

Doru Pănescu – 1.000 de lei

Cristian Stanciu (FEG) – 1.500 de lei

Sorin Moisă – 1.500 de lei

Maricel Popa – 1.000 de lei

Costel Adăscăliţei – 500 de lei

Anonim („un ieşean“) – 500 de lei

Petru Movilă – 1.000 de lei

Adriana Săvescu (pens.) – 500 lei

Anonim – 200 de lei

USLIP Iaşi – 82 cutii de bomboane

Viorel Blăjuţ – 3.000 de lei

Marian Şerbescu – 500 de lei

FOTO: Dan LUCA

 

Comentarii