FOTO: Reportaj la înmormântarea unui mare poet. „A fost un copil mare”

Poetul Emil Brumaru a fost înmormântat ieri la Cimitirul "Eternitatea" cu onoruri militare, la slujba religioasă participând nume importante ale literaturii, membri ai familiei şi prieteni apropiaţi. Aproximativ o sută de persoane l-au condus pe poet pe ultimul său drum. Slujba a avut loc la capela cimitirului de la ora 10, aceasta fiind urmată de un moment în care au luat cuvântul critici literari şi scriitori apropiaţi ai poetului. Liviu Antonesei a fost una dintre peroanele care au ţinut un discurs după terminarea ceremoniei. A vorbit despre cei 45 de ani de când îl cunoştea pe poet, dar şi despre influenţa pe care a avut-o acesta în lumea literaturii. „Emil era un poet cunoscut, despre care se scria, un poet iubit şi citit”, a menţionat Liviu Antonesei. Acesta a mai spus că „e un poet cu o situaţie interesantă, e unul dintre puţinii poeţi de mare formă, care în acelaşi timp sunt şi populari. Au un public mare, o mulţime de fani, tineri liceeni prin 2000 care îl însoţeau aproape peste tot. Unii au spus că asta se datorează faptului că era foarte activ pe Facebook în ultimii ani. Nu întru totul, dar pe de altă parte unul dintre singurele merite ale Facebook-ului e că Emil a putut să aibă conturi acolo şi să popularizeze poezia, nu doar a sa, ci în general”, a mai amintit Liviu Antonesei. Acesta a mărturisit că şi-a propus iniţial să citească un poem despre Emil Brumaru scris de el, însă „mi-am dat seama că e o greşeală. Azi (n.r. – 8 ianuarie) aici poate că suntem mai mulţi autori de versuri, dar azi aici e un singur poet. Poetul Emil. Cum putem citi încercările noastre mai bune sau mai proaste cu acest prilej? În schimb, foaia de hârtie o voi pune în mormânt, dacă o să aibă timp vreodată o va citi el. Pentru că sunt absolut sigur că undeva, cândva, eu şi Emil ne vom revedea”, a menţionat Liviu Antonesei.

„Toată poezia lui e solară, a bucuriei de a trăi”

Un alt apropiat al poetului, criticul literar Bogdan Creţu, a vorbit despre poezia scrisă de Brumaru şi despre modul în care el l-a cunoscut pe poet. „Dacă ar trebui să îl definesc printr-un singur cuvânt, aş spune imediat – bucurie. Toată poezia lui e plină de seninătate, e o poezie solară, a bucuriei de a trăi. Asta îl defineşte cel mai mult. L-am auzit de nu ştiu câte ori certându-şi confraţii că toţi scrieţi de depresii, toţi sunteţi întunecaţi, scrieţi la tristeţe. De ce nu scrieţi din bucurie? Pentru el, scrisul era suprema bucurie. L-am auzit spunând că se simte cu adevărat viu atunci când scrie”, a menţionat Bogdan Creţu. „A fost un copil mare, aşa l-am cunoscut şi eu. Nu am văzut în viaţa mea un om care să se bucure mai mult când primeşte o carte. Şi se bucura cu tot sufletul, efectiv cu tot sufletul. Unora le părea morocănos, dar era tot rolul unui copil mare care se alinta ca să primească atenţie. A fost un om plin de candoare, şi cred că şi poezia lui este una a candorii”, a spus Bogdan Creţu.

Silviu Lupescu, directorul Editurii "Polirom", a povestit că „venea aproape săptămânal la noi şi se bucura de fiecare dată pentru fiecare carte nouă, pleca cu sacoşele pline de cărţi, a făcut parte din viaţa lui la fel ca şi poezia. La fel se întâmpla şi în fiecare librărie în care intra. Ajunsese să îl cunoască pe Dostoievski pe de rost, iar scrisul şi poezia l-au însoţit toată viaţa. Cu puţin înainte de Crăciun, ne-a făcut o vizită şi mi-a spus că are deja adunate poezii pentru câteva volume, şi că ar vrea să le vadă făcute cât mai curând. Rămăsese să ne întâlnim în ianuarie, să discutăm, dar din păcate viaţa lui s-a sfârşit, şi nu am mai avut răgazul acestei întâmplări”, a menţionat Silviu Lupescu.

A fost medic la Dolhasca

Emil Brumaru s-a născut în 25 decembrie 1938, naşterea sa fiind înregistrată pe 1 ianuarie 1939, în comuna Bahmutea din jud. Tighina, în Republica Moldova. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, membru al Uniunii Scriitorilor. A urmat studiile Şcolii medii nr. 1 „Mihail Sadoveanu”, actualul Colegiu Naţional din Iaşi, apoi cursurile Facultăţii de Medicină, absolvind în 1963. În perioada 1963-1975 a fost medic în comuna Dolhasca, jud. Suceava, loc numit de el „rezervaţia naturală de îngeri”. S-a dedicat apoi scrisului, fiind şi corector în perioada 1983-1989 şi apoi redactor în perioada 1990-1996 la revista "Convorbiri literare". A debutat cu poezii în revista Luceafărul în 1967, apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, prima sa carte primind şi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. A publicat apoi un număr impresionant de volume de poezie, având 26 de cărţi, ultima, „Amintiri din rai”, fiind publicată la Editura "Humanitas" în 2016, şi a publicat în numeroase volume colective. A colaborat cu mai multe publicaţii, având şi o rubrică în "Ziarul de Iaşi".