Fotografii impresionante, de acum 155 de ani: cum a ajuns Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” la Paris în 1867?

Expoziţiile Universale au marcat secolul al XIX-lea şi prima parte din secolul al XX-lea şi sunt echivalentul unor târguri internaţionale de inventică de astăzi: se prezentau ultimele descoperiri industriale şi ştiinţifice. Istoricul Laurenţiu Rădvan spune că au fost precursoare ale olimpiadelor în plan economic, devenind în scurt timp o povară prea mare pentru ca o ţară să poată găzdui, din cauza costurilor enorme presupuse.

„România a căutat de la început să participe, la ediţia din 1851, dinainte de unire, Moldova trimiţând câteva produse, care au fost însă expuse sub pavilionul puterii suzerane, Imperiul Otoman. În 1862, Principatele Unite vor dori să aibă pavilion separat la Londra, însă Turcia se va opune, iar Comisia Imperială Britanică va refuza cererea tânărului stat român. Prima ediţie la care România va participa cu un pavilion propriu va fi prin urmare cea din 1867, organizată la Paris pe Champ de Mars. La această ediţie va fi prezent un număr record de ţări, 42, iar în cele şapte luni în care a funcţionat, se estimează că expoziţia a atras nu mai puţin de 15 milioane de vizitatori”, a explicat prof.dr. Laurenţiu Rădvan.

Organizatorii au angajat un fotograf francez pentru a documenta expoziţia în imagini, iar acesta a realizat un album care se poate consulta pe site-ul Arhivelor Naţionale ale Franţei. Istoricul ieşean explică faptul că este un album foarte important pentru ţara noastră, fiind surprinse imagini în premieră cu pavilionul României şi cu ce ne reprezenta la momentul respectiv.

„Ţara noastră fusese acceptată să participe încă din 1865, an în care au început pregătirile, ca reprezentant al nostru la Comisia Imperială fiind desemnat arheologul Alexandru Odobescu. Imaginile surprind atât pavilionul extern al României, cât şi cel din interior. La interior se aflau principalele exponate, găzduite în galeria cu nr. VI, alături de ţări precum Rusia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Grecia, Portugalia şi Spania, nu departe fiind şi standul Statului Papal”, a completat istoricul.

Portrete ale domnitorilor, antichităţi care atestă originea latină

România s-a prezentat cu un stand care avea pe margini instalate obiecte adunate din aproape toate judeţele ţării. Au fost solicitate, de fapt, obiecte şi produse din toată ţara, dar unii prefecţi au răspuns negativ, spunând că în judeţele lor „nu se află astfel de lucruri sau nimeni nu doreşte să participe”.

Cea mai impresionantă din punct de vedere vizual este zona cu cele două turle inspirate după cele de la Mănăstirea Curtea de Argeş. În interior a fost amenajată o secţiune de artă, la intrare era una cu atelaje, cât şi o zonă cu manechine care prezentau costume naţionale sau obiecte de vestimentaţie.

„Erau animale şi păsări împăiate, instrumente muzicale, câteva tablouri, cărţi şi piese de mobilă, diverse produse agricole, toate demonstrând caracterul încă rural al societăţii româneşti. La partea de imagini, merită menţionate şi desenele care înfăţişau biserica Trei Ierarhi din Iaşi, portretele lui Neagoe Basarab şi Carol I, alături de o machetă din lemn a bisericii de la Curtea de Argeş, dar şi un bust din sare gemă al lui Carol I (Napoleon III avea unul din acelaşi material). Pentru a sublinia originea latină şi vechimea poporului român s-a adus şi o colecţie de antichităţi, în care piesa de rezistenţă era reprezentată de tezaurul «Cloşca cu puii de aur» de la Pietroasa”, a precizat prof.dr. Laurenţiu Rădvan.

Afară, pe Champ de Mars, România a organizat un alt pavilion, construit de arhitectul Ambroise Baudry. Edificiul era de tip bizantin, avea trei turle, era inspirat tot după biserica de la Curtea de Argeş, pentru pridvor fiind preluat modelul de la biserica Stavropoleos din Bucureşti.

Imaginile din albumul lui Pierre Petit surprind atât standul din interior, cu modul său de organizare, respectiv produsele expuse, cât şi pavilionul exterior, inclusiv planurile acestuia.

„Fotografiile sunt valoroase şi datorită vechimii lor, de 155 de ani, şi pentru că surprind ceea ce până acum se ştia doar din surse scrise”, a mai spus istoricul ieşean.