Năpăstuita familie Aanei: o poveste copleşitoare! Primii donatori în campania de Crăciun

La şcoală, copiilor de la Scoposeni pare că nu le lipseşte nimic. Sunt cu toţii curaţi şi îngrijiţi, iar părinţii se chinuiesc să-i trimită la cursuri. Acasă, însă, mulţi dintre ei parcă au parte de un adevărat coşmar.

Acesta este şi cazul copiilor familiei Aanei, care acum, în prag de sărbători, stau înghesuiţi într-o singură cameră din chirpici prin care şuieră vântul pe la fiecare colţ. Nenorocul şi povestea lor sunt absolut copleşitoare.

Marian Aanei stă cu soţia sa, Alina, şi cei patru copii într-o singură cameră dărăpănată, în casa mamei sale. Au trebuit să se mute de câteva luni aici, şi se înghesuie toţi şase pe două paturi.

Au trebuit să plece de la o mătuşă după ce Marian s-a întors din Portugalia, acolo unde lucra cu fratele său. Strânsese bani pentru a-şi contrui o casă, dar un accident de maşină care l-a ucis pe fratele lui l-a adus în situaţia în care se află acum. Toată agoniseala lui, aproape 9.000 de euro, s-au dus pe cheltuielile de transport al trupului neînsufleţit al fratelui său şi pe înmormântare.

De când s-au mutat aici nu au reuşit să facă aproape nimic pe lângă casă. Tot necazul i-a luat ca din oală. Şi-au închegat o mică gospodărie, au vacă, viţel şi un porc pentru sărbători. Atât. Mama lui Marian nu are titlu de proprietate pe casă, aşa că tot ce s-au îndurat să facă a fost să astupe găurile din pereţi cu lut şi să dea cu var.

Bunica copiilor este acum la Iaşi. Este paralizată, iar în lipsa ei încearcă să-i pregătească cealaltă cameră din casa micuţă din chirpici. Marian a dărâmat soba aici, în care nu se mai putea face focul, şi se chinuieşte să-i facă alta mamei sale din bucăţi de cărămidă, ţiglă şi lut înainte să vină de la spital.

Preşuri şi pături vechi şi o maşină de spălat spartă: singura „zestre“ din casă

De când s-a întors de la muncă din străinătate, lucrează în sat, la un cazan de rachiu autorizat, unde stă toată noaptea la pus pe foc. Se întoarce dimineaţa, după ora trei sau patru, reuşeşte să închidă ochii pentru câteva ore, iar apoi se îngrijeşte de gos­podăria lui sau mai lucrează cu ziua prin vecini.

Speră ca din pri­măvară să strângă suficienţi bani încât să-şi înceapă o casă a lui, însă nu are încă niciun teren. Un unchi i-a promis că-i va trece pe numele său un petic de pământ, cât să-şi înceapă o gospodărie, dar Alina nu pare să se încreadă în promisiuni. Tot ce poate face însă este să-şi plângă în pumni.

„Reu­şisem să-mi strâng vreo doi bani şi aveam casa mea, nu mai stă­team aici“, spune femeia în timp ce-şi şterge lacrimile. Îi e ruşine că a ajuns să locuiasă aici şi în condiţiile astea, şi ar refuza orice ajutor.

Se înduplecă să-şi spună povestea abia când aude de copii şi de faptul că poate se vor găsi oameni cu suflet mare care să le aducă celor mici un zâmbet de Crăciun. În casă nu are aproape nimic. Câteva pături, preşuri din cordele pe jos şi o maşină de spălat manuală, primită de la un cunoscut, atât de ruginită încât curge apă din ea la fiecare spălare.

Şi spală în fiecare zi, pentru că nu ar accepta să-şi trimită copiii murdari la şcoală. Cară apă de la fântână, de la aproape 100 de metri, o încălzeşte pe plita din bucătăria de vară, iar apoi o toarnă în maşina de spălat.

Nu o lasă mult pornită, să nu-i curgă toată apa, şi apoi ia hainele la frecat şi la mână. Trebuie să se îngrijească de cei patru copii ai săi, două fete, una în clasa a III-a şi cealaltă în clasa I, dar şi de cei doi băieţi care merg la grădiniţă, aşa că spală aproape zilnic.

680 de lei, singurul venit

În casă toţi banii de care pot conta sunt alocaţiile copiilor şi alocaţia complementară, adică 680 de lei în total. Marian nu poate primi ajutor social pentru că nu are nimic pe numele său, şi nici mama sa nu-l poate lua în spaţiu pentru că nu are titlu de proprietate pe casă.

La Primărie figurează aici proprietar un stră­bunic, însă primarul i-a spus că nu poate să-l ajute în niciun fel. A încercat să-şi tragă lumină, şi chiar a cumpărat un stâlp, însă a aflat că tot efortul lui a fost în za­dar după ce i s-a zis că trebuie să aibă acte pe casă.

Ar fi putut să-şi tragă şi apă, conducta trecând pe la poartă, însă lipsa actelor i-au pus iar beţe în roate. Acum, singura speranţă este la unchiul său şi la locul de casă promis, acolo unde speră ca din primăvară să-şi facă locuinţa lui.

„Trecem iarna, am curăţat toţi copacii de aici şi am lucrat şi pentru ciocălăi“, arată bărbatul spre un mic şopron în care a adunat crengi şi cioate. Are mâinile crăpate de la atâta mun­că, încât abia îşi poate strân­ge degetele. Nu-şi plânge însă de milă şi nu cere ajutor pentru el, ci lucruri care să-i bucure pe copiii săi şi să le facă iarna mai uşoară.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să ajute în această campanie sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga, nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii la telefon 0232/271 271.

La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare tip, în dublu exemplar, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, chiar şi prin fax.

A fost deschis şi un cont de donaţii la BRD de către Şcoala Gorban, de care aparţine şcoala din Scoposeni, contul fiind: RO45BRDE240SV1784900240. Din banii strânşi, „Ziarul de Iaşi“, împreună cu reprezentanţii şcolii, va cumpăra ghetuţe, fulare şi mă­nuşi. În cazul în care vor mai ră­mâne fonduri, ele vor fi donate şco­lii pentru achiziţia de materiale didactice necesare.

S-au alăturat campaniei

Alături de Campania de Crăciun a „Ziarului de Iaşi“ s-au alăturat deja atât personalităţi ale lumii politice, instituţii, dar şi oameni de afaceri. Din partea Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţămânul Preunivesitar Iaşi, copiii din Scoposeni vor primi câ­te o cutie de bomboane pentru fie­care dintre cei 82 de elevi.

„Suntem onoraţi să putem oferi copiilor din Scoposeni o atenţie simbolică din partea USLIP Iaşi“, a menţionat Laviniu Lăcus­tă, preşedintele Uniunii Sindica­telor Libere din Învăţământul Pre­universitar Iaşi.

De asemenea, omul de afaceri Viorel Blăjuţ, care este alături de campaniile de Crăciun ale „Zia­rului de Iaşi“ în fiecare an, do­nează pentru ghetuţele, căciuliţele şi mănuşile copiilor din Scopo­seni suma de 3.000 de lei.

„Este important să ne implicăm în astfel de acţiuni şi să dăm dovadă că facem parte din comunitate, nu doar la nivel declarativ, ci trebuie să ajutăm cum putem fiecare. Aceşti copii au nevoie de sprijinul nostru, mai ales acum, în prag de Crăciun. Am încre­dere în campaniile «Ziaru­lui de Iaşi», şi ştiu că orice donaţie este folosită acolo unde trebuie şi că aceşti copii chiar au nevoie de ajutorul nostru“, a menţionat o­mul de afaceri.

Prefectul de Iaşi, Marian Şer­bescu, care sprijină mereu acţiu­ni­le umanitare ale publicaţiei, donează pentru darurile copiii din Scoposeni suma de 500 de lei.

„Mă bucur să pot fi parte a unei campanii care va aduce o rază de speranţă în sufletele unor copii în preajma Sfintei Sărbă­tori a Naşterii Domnului Iisus Hristos. Este o perioadă în care cu toţii trebuie să încercăm să fim mai buni, mai aproape de semenii noştri aflaţi în situaţii dificile. Din păcate, încă există copii care au nevoie de sprijinul celorlalţi. Fiecare dintre noi ar trebui să contribuim, din puţinul pe care îl avem, pentru ca aceste suflete inocente să poată zâmbi fără griji măcar în perioada sărbătorilor. A devenit o tradiţie ca Ziarul de Iaşi să organizeze campanii umanitare cu rezultate emoţio­nante. Felicitări echipei Ziarului de Iaşi şi mult succes în proiec­tele viitoare. Sărbători Ferici­te!“, a declarat prefectul Marian Şerbescu.

Lista onorabilă a donatorilor de ieri

USLIP Iaşi – 82 cutii de bomboane

Viorel Blăjuţ – 3.000 de lei

Marian Şerbescu – 500 de lei