anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

Nebuna de la Rhornfield Hall

GALERIE
codrin liviu cutitaru
  • codrin liviu cutitaru
- +

Meritul „intertextului” lui Jean Rhys este acela de a reconfigura un personaj schematic (în forma sa iniţială) şi de a-i conferi dimensiune psihologică. Fantoma lunatică „Bertha” devine, în acest roman postmodern, sensibila şi nevropata „Antoinette”, victima unui univers rigid şi extrem de neconcesiv cu inadaptaţii.

Un personaj mai curând secundar al celebrului roman englez, din veacul al XIX-lea, Jane Eyre (semnat de Charlotte Brontë), Bertha Mason pe numele său, a constiuit o provocare imensă pentru imaginarul ficţional şi non-ficţional al secolului XX. La sfârşitul anilor şaptezeci, două teoreticiene de primă mână, Sandra M. Gilbert şi Susan Gubar, se bucurau de un mare succes cu volumul The Madwoman in the Attic, unde creionau, estetic şi psihologic, identitatea feminină articulată într-un univers patriarhal, folosindu-se de metafora prozatoarei victoriene (a nebunei captive). În plus, cu aproape un deceniu şi jumătate mai înainte (în 1966), scriitoarea jamaicană (naturalizată în Marea Britanie), Jean Rhys, se afirmase pe scena literară europeană (după o publicarea mai multor cărţi fără audienţă) cu romanul Wide Sargasso Sea (ieşit pe piaţa editorială românească în excelenta traducere a regretaţilor anglişti clujeni Ecaterina Popa şi Ioan A. Popa, beneficiind totodată de o interesantă introducere critică a Ecaterinei Popa) - reconstrucţia parabolică a destinului aceleiaşi enigmatice Bertha Mason din Jane Eyre. De unde acest interes cultural enorm al modernităţii şi postmodernităţii pentru un personaj fantomatic din epicul britanic tradiţional?

Răspunsul trebuie căutat în chiar suspensia simbolică, lăsată cu bună ştiinţă de către Charlotte Brontë la conceperea eroinei sale. În Jane Eyre, Bertha Mason dă o notă cumva gotică unei naraţiuni altfel orientate spre introspectiv şi melodramatic. Ea apare pe coridoarele castelului lui Rochester, Thornfield Hall, - cu alura sa terifiantă de sociopată izolată de lume - şi, aidoma unui strigoi nocturn, bântuie imaginaţia guvernantei-naratoare care nu cunoaşte secretul teribil al stăpânului ei: în tinereţe, acesta, manipulat subtil, a acceptat mariajul aranjat cu o creolă jamaicană (Bertha Mason), descinsă dintr-o familie cu tare psihice evidente. Gena nebuniei se manifestă timpuriu în tânăra creolă, Rochester fiind nevoit să o ascundă în podul conacului său şi să o ţină sub paza strictă a unei servitoare fidele. Jean Rhys speculează această temă senzaţională (mai ales prin substratul ei cultural-colonial: autoarea însăşi s-a născut, în 1890, în Insula Dominica, dintr-un tată alb şi o mamă creolă), transformând-o într-un roman „paralel” - menţionatul Întinsa Mare a Sargaselor. Aici, în trei secţiuni narative distincte, se reconstituie mariajul dintre Rochester şi Antoinette Cosway Mason (numită „Bertha” de soţul ei ceva mai târziu) şi, la un nivel mai profund, destinul tragic al „nebunei” de la Thornfield Hall.

În prima parte, naratoarea este Antoinette (Bertha) care îşi povesteşte copilăria şi adolescenţa din Jamaica, unde resimte deja presiunea bagajului său ereditar nefast. Mai întâi, suferă de ceea ce criticii postcoloniali numesc sindromul „dublei critici” - nimic altceva decât „o dublă identitate”, cumva paradoxală (simultan a colonizatorului şi a colonizatului). Având tată alb şi mamă neagră, Antoinette e constant respinsă, atât de lumea europenilor, cât şi de cea a jamaicanilor. Apoi, eroina simte deja manifestările irepresibile ale instabilităţii emoţionale, moştenite pe linie maternă. Cea de-a doua parte a textului o reprezintă pledoaria soţului pentru dreptul la libertate individuală (argumentată, de altfel, şi în romanul-arhetip Jane Eyre), pentru ca ultimul paler epic (extrem de concis) să fie excursul introspectiv al Antoinettei-Bertha în propriul destin necruţător, grefat pe intenţia irevocabilă a suicidului.

Meritul „intertextului” lui Jean Rhys este acela de a reconfigura un personaj schematic (în forma sa iniţială) şi de a-i conferi dimensiune psihologică. Fantoma lunatică „Bertha” devine, în acest roman postmodern, sensibila şi nevropata „Antoinette”, victima unui univers rigid şi extrem de neconcesiv cu inadaptaţii.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.