România needucată – O dezbatere privind agresiunea elevilor şi părinţilor asupra profesorilor: pe ei cine-i apără?

„Dacă aş fi fost în România, aş fi dat cu profesorul de pământ, dar aici mi-a fost frică de serviciile sociale”. Aceasta este o parte dintr-o postare pe unul dintre grupurile de discuţie destinate părinţilor, cadrelor didactice şi elevilor. Persoana care a postat afirmaţia este o româncă stabilită în Germania, şi care a povestit că de trei ori a fost chemată la şcoală de cadrele didactice pentru a-şi lua copilul care fie a fost lovit de colegi, fie s-a împiedicat şi s-a lovit. Părintele se arăta indignat de faptul că nu poate face nimic pentru a „pedepsi” cadrele didactice care nu au grijă de copilul ei. Postarea a creat însă o serie de reacţii din partea cadrelor didactice din România, dar şi din partea unor părinţi, care arată că în România cadrele didactice nu sunt protejate, iar astfel de părinţi îşi permit „să dea de pământ” oricând cu profesorii de la noi din ţară. Laviniu Lăcustă, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, afirmă, de asemenea, că în România cadrele didactice nu sunt suficient de protejate, şi practic oricine le poate înjosi fără prea multe consecinţe.

Un exemplu elocvent

În această perioadă, proiectul preşedintelui Klaus Iohannis, „România Educată”, a creat o serie de reacţii în rândul profesorilor şi părinţilor, proiectul atingând problematici care ţin de curriculum, de organizare a examenelor şi organizare instituţională, însă problema lipsei de protecţie a profesorilor în faţa părinţilor sau elevilor a fost prea puţin discutată. Înainte de începerea pandemiei de Covid-19, reprezentanţii profesorilor ieşeni au încercat să scoată în evidenţă problemele care se nasc dintr-o lipsă de protecţie a cadrelor didactice. Sindicatele ieşene chiar au încercat promulgarea unei legi care să ofere profesorilor o protecţie similară cu cea de care beneficiază poliţiştii: să se considere un fel ultraj înjurăturile sau atacurile asupra profesorilor, iar în acest fel să se descurajeze comportamentele improprii în relaţia profesor-elev sau profesor-părinte.

Laviniu Lăcustă, preşedintele USLIP Iaşi, vorbeşte de numărate cazuri de atacuri de diferite feluri asupra profesorilor în fiecare an. Cele mai multe nu ajung în spaţiul public, vorbindu-se doar de cele mai grave. „Un exemplu de atac asupra profesorilor este cel al scurt metrajului realizat de USLIP. Un profesor ieşean a fost înjosit în timpul orei de un părinte, iar asta a adus stări de anxietate profesorului, insomnii, i-a subminat autoritatea la clasă. În final cadrul didactic şi-a înaintat demisia”, afirmă Laviniu Lăcustă, subliniind faptul că părintele care a intrat în clasă peste profesor a ţipat şi a jignit acel profesor în repetate rânduri nu a primit decât o amendă pentru tulburarea liniştii publice.

Instituţii asemănătoare cu şcolile de corecţie pentru cazurile grave

Liderul de sindicat subliniază totodată că profesorii rămân singuri după un astfel de incident şi pentru a-şi căuta dreptatea trebuie să umble prin tribunale. Multe cadre didactice renunţă însă la precesele care ar putea dura luni bune sau chiar ani. Alţi profesori nici nu ajung să depună plângere când sunt atacate de elevi sau înjurate de acestea, fiind ruşinate de faptul că ar putea fi acuzaţi că nu îşi pot stăpâni clasa sau că au lipsă de „tact pedagogic”. Realitatea este însă că sunt puţine căile prin care un cadru didactic, oricând de bun profesor ar fi, să poată face un elev din primii ani de liceu, poate care nu este supravegheat nici acasă şi deja are probleme cu legea, să asculte lecţia, să nu deranjeze clasa sau să nu refuze indicaţiile profesorului.

„Elevii nici nu pot fi exmatriculaţi până în clasa a X-a. Iar decizia se ia în consiliul şcolii, poate după incidente repetate. Cred că e nevoie de o instituţie specială pentru astfel de cazuri, mai ales pentru cele grave, cum a fost cel din Vaslui, când un profesor a fost atacat cu o rangă”, afirmă Laviniu Lăcustă, care explică că existenţa unor instituţii asemănătoare cu şcolile de corecţie, care să se concentreze pe reeducarea şi integrarea ulterioară a elevului în sociatate, ar fi de dorit. Liderul de sindicat îşi motivează opinia prin faptul că mulţi dintre elevii care ajung să facă astfel de gesturi nu sunt supravegheaţi acasă, iar dacă nu se iau măsuri din timp aceştia ajung mai târziu în închisori, când e prea târziu să se mai facă ceva.

Doar obligaţii, niciun drept

În plus, inclusiv micile derapaje ale elevilor, faptul că pot oricând să deranjeze ora, să jignească profesorii sau să nu respecte indicaţiile acestora nu pot fi pedepsite în acest moment decât după un proces amplu. Practic, pentru scăderea notei la purtare este nevoie ca decizia să se ia de către consiliul de administraţie al şcolii, profesorul doar propunând acest lucru. Pedagogic vorbind, elevii nu pot să fie sancţionaţi cu o notă mai mică din cauza comportamentului, iar în cazul elevilor ai căror părinţi nu sunt interesaţi de situaţia lor şcolară, acest aspect oricum nu ar fi relevant. „În acest moment, elevii şi părinţii au doar drepturi, dar nu şi obligaţii. Un cadru didactic este sancţionat imediat pentru orice derapaj, inclusiv cu desfacerea contractului de muncă. Părinţii pot însă oricând să vină să îl ia pe profesor la întrebări în legătură cu notele pe care le pune sau să îl jignească şi de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic”, explică Laviniu Lăcustă, care subliniază că în acest moment, în şcoala românească, măsura este inegală, iar profesorii sunt văzuţi ca nişte sclavi aflaţi în slujba tuturor, fără niciun drept de a se apăra sau fără să li se acorde respectul cuvenit importanţei pe care o au, aceea că educă generaţiile viitoare.