Caută 
4 MIN
De la România, Rusia are pretenţii mult mai consistente: Moldova. Şi lucrurile, după cum vom vedea, nu se opresc aici. De fapt, în cazul în care această pretenţie veche şi permanentă a Rusiei s-ar materializa, ea ar fi parte dintr-o operaţiune mult mai mare: reîmpărţirea României între Rusia, Ungaria, Bulgaria şi, eventual, Serbia. Ceea ce ar rămâne ar deveni extrem de uşor subiectul unui protectorat rusesc, adică Valahia, republică, sau regiune autoguvernată într-o entitate mai mare, adică, practic, o gubernie rusească.
Iulian Fota, fostul consilier prezidenţial pe probleme de strategie, spunea de curând că România este supusă, din 2012 unui război informaţional, adică unei manifestări puternică a propagandei ruseşti prin intermediul unor subiecţi cu impact public, unii chiar cu o anumită popularitate.
Acest război, destinat a face cât mai atractivă Rusia în ochii unor lideri de opini, ai unor categorii sociale şi, în final, în cadrul unor mase populare consistente, este împletit cu formule deja clasice, şi clasic susţinute de Rusia încă din perioada sovietică, mişcările civice de stânga cum sunt organizaţiile sau partidele ecologiste şi ale stângii radicale.
Dar lucrurile au mers mai departe: am avut în România, în mai mic, un scenariu de tip Ucraina la Pungeşti.
Republica Federală Moldova
În iulie 2012, mişcarea „Moldova Federativă”, lansată la Chişinău, propunea crearea unui nou stat în care să intre cinci republici autonome: Moldova de Est, Moldova de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia şi Republica Bucovina şi Regiunea autonomă Basarabia.
Sveatoslav Mazur, liderul noii mişcări, şi membru al partidului filo-rus Patrioţii Moldovei anunţa pe site-ul federatia.md (siteul nu pare a mai fi funcţional, dar funcţionează pagina de facebook şi twiter) că aceasta are drept scop “centralizarea poporului moldav multinaţional în jurul ideii renaşterii Patriei-Mamă Moldova şi pentru a salva teritoriile istorice de laşi şi trădători”.
Republica federală urma să aibă o formă de guvernare prezidenţială, iar organul legislativ să fie alcătuit din două camere. Limbile oficiale în noul stat ar trebui să fie “moldoveneasca” şi rusa, iar drapelul national, după cum Voronin afirmă de mult timp, ar fi bicolorul roş-albastru cu capul de bour drept stemă, sau steagul roşu cu cap de bour. Noul stat ar urma să facă parte din Uniunea Euroasiatică a lui Vladimir Putin.
Proiectul din 2012, un soi de balon de sondare a opiniei publice, a fost continuat în iulie 2014, când trei partide de extrema stângă, creaţii ale Moscovei (Partidul Regiunilor, Partidul Patrioților Moldovei, Partidul Socialiștilor), bașcanul Uniunii Teritorial Administrative Găgăuzia, Mihail Formuzal (Cu cine credeţi că are, din 2013, acord de colaborare Găgăuzia? Cu judeţul Harghita! Pe aceeaşi direcţie, merită amintită şi vizita oficială a ambasadorului maghiar în R Moldova în Găgăuzia.) și Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel au semnat un pact privind crearea Mișcării Populare Moldova Mare.
Tema recuperării Moldovei de către Rusia nu este nouă. Ea a constituit şi obiectul înţelegerii dintre Republica sovietică de la Budapesta şi Rusia bolşevică în 1919 când graniţa dintre cele două trebuia să fie pe crestele Carpaţilor. Interesele lor continua să se întâlnească în tema: Romania stat artificial, imperialist care trebuie să revină la situaţia de dinainte de… 1859!. Ideea: „România, ultimul imperiu din estul Europei” a reprezentat zeci de ani elementul central al campaniilor propagandiste ale Cominternului.
Diversiunea: moldovenii minoritate în România
Un glonte a trecut pe lângă urechea României în 2007 când Lucian Timofticiuc a înfiinţat la Iaşi, împreună cu Marian Russo şi Claudiu Alexa, “Comunitatea Moldovenilor din România”. În sentinţa de admitere a înscrierii judecătorul scria că „Se reţine că asociaţia are ca scop apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români care au origine etnica moldovenească şi de a asigura reprezentarea lor pe plan local şi central.
Nici nu este bine înfiinţată şi cecredeţi că se întâmplă? Într-o perioadă a dictaturii comuniste în care relaţiile oficiale erau practice îngheţate o delegatie a Comunitatii Moldovenilor din Romania este invitată la Chişinău, primită, în 22 februarie, de preşedintele Vladimir Voronin şi apoi primită cu aplauze in Parlament.
În parlamentul de la Chişnău, crezând că situaţia este ireversibilă şi vâzându-se deja liderii unei republici separatiste a Moldovei de Vest, cei trei şi-au dat în petec cu declaraţiile: Aşa cum în Republica Moldova este recunoscută “minoritatea română” şi România trebuie să recunoască “minoritatea moldovenească (MR). Atâta timp cât există un stat independent Republica Moldova, în statele vecine există şi o minoritate a acestei ţări (CA).
Atâta timp cât justiţia din România ne-a permis să înregistrăm acest statut în care vorbim pe îndelete de etnia, de minoritatea moldovenească considerăm că deja avem acceptul să activăm în acest sens” (L Timofticiuc, ucrainean, care vorbeşte româneşte fără accent dar susţine că vorbeşte “limba moldovenească”.) Continuând mesajele acestora, Voronin afirmă că în România sunt 10 milioane de cetăţeni moldoveni discriminaţi, care trebuie ajutaţi să-şi obţină drepturile fireşti de minoritari.
Ca urmare a acestor declaraţii Parchetul ieşean a introdus recurs faţă de încheierea Judecătoriei Iaşi şi asociaţia a fost desfiinţată. Dar dacă ea rămânea?
