Dr. Mihaela Tîrnoveanu, Maternitatea Cuza Vodă Iaşi:

”Cancerul de sân este o maladie curabilă dacă pacienta ajunge la medic la timp. Asftel supravieţuire la 5 ani este pentru stadiul 0 – 99-100%, stadiul I – 95-100%, stadiul II 86%, stadiul III 57%, stadiul IV 20%. Până recent atunci când se punea un astfel de diagnostic şi era necesară o intervenţie chirurgicală, de cele mai multe  multe ori se practica şi o limfadenectomie axilară ( nota redacţiei – eliminarea ganglionilor axilari). Ţin să menţionez că în prezent, în toate centrele din străinătate în care se efectuează intervenţii chirurgicale pentru cancerul de sân nu se mai face obligatoriu limfadenectomia axilară decât dacă este necesar. Ganglionul santinelă în cancerul mamar a fost aplicat de Guiliano în 1994. Trialuri prospective randomizate ( nota redacţiei – studii de anvergură) arată că nu există creştere a ratei de recurenţă sau a mortalităţii când se practică biopsierea ganglionului santinelă cu renunţarea la disecţia limfoganglionară axilară pentru acele paciente la care ganglionul santinelă este fără ţesut tumoral. La Maternitatea Cuza Vodă Iaşi se practică tehnica ganglionului santinelă – o procedură care permite evitarea extirpării complete a ganglionilor axilari.  Pacientei i se face preoperator injectare de izotop radioactiv peritumoral în colaborare cu Laboratorul de Medicină Nucleară din Spitalul „Sfântul Spiridon”, iar în timpul intervenţiei chirurgicale cu o cameră gamma specială, care detectează substanţa radioactivă, depistăm ganglionul santinelă.

Pacienta poate evita o limfadenectomie totală dacă aceasta nu e necesară!

Ganglionul santinelă este primul ganglion unde drenează limfa de la nivel tumoral. Tehnica este aplicabilă pacientelor cu absenţa clinică  a adenopatiei axilare. Nu este neapărat obligatoriu ca acel ganglion să fie cu metastaze. Odată extras, este trimis către laborator pentru evaluare. Dacă analiza patologică arată că ganglionul nu este invadat tumoral, nu va fi necesară o limfadenectomie regională completă. Doar în caz contrar este necesară îndepărtarea ganglionilor limfatici pe cale chirurgicală. Practic, dacă intraoperator acel ganglion este găsit negativ, nu e nevoie ca pacientei să i se mai facă şi o limfadenectomie axilară. Astfel, situaţia este mult mai puţin invalidantă postoperator. Trebuie subliniat că unele femei după o limfadenectomie axilară fac limfedem la nivelul membrului superior – ceea ce înseamnă că se umflă foarte mult braţul şi este  nevoie de fizioterapie, să poarte un manşon, să urmeze un tratament  special pentru a scăpa de acel edem de la nivelul braţului. Uneori pacienta poate rămâne cu o anumită redoare în mişcările braţului, postoperator. Avantajul tehnicii ganglionului santinelă este că pacienta poate evita o limfadenectomie totală dacă aceasta nu e necesară. Datorită acestei tehnici se scoate strict ganglionul santinelă şi dacă anatomia patologică ne anunţă intraoperator că este negativ, se va completa intervenţia cu excizia tumorii cu limite de siguranţă dacă sunt întrunite condiţiile pentru tratament conservator sau mastectomia. Important este ca pacientele să ajungă la medic în stadii precoce, stadii în care cancerul mamar să nu fi migrat spre axilă.  Autopalparea lunară, ecografia sau mamografia pot depista un cancer de sân în stadii incipiente, vindecabile.

Cum se poate depista la timp cancerul de sân

Autopalparea

Autoexaminarea este primul lucru pe care fiecare femeie îl poate face acasă, lunar *important de ştiut este că autoexaminarea trebuie făcută în primele 7-10 zile de la începerea menstruaţiei.

Începe prin a-ţi privi sânii în oglindă ţinând amândouă mâinile pe şolduri. Apoi ţinând amândouă mâinile ridicate. Trebuie să urmăreşti orice fel de schimbare apărută în formă sau dimensiunea sânilor, dacă este neobişnuit de mare faţă de celălalt, o deformare a sânului, schimbări apărute în aspectul pielii de pe sân – încreţitură, depresiune, roşeaţă, aspect de "coajă de portocală", retracţia ("înfundarea") mamelonului.

Pentru palpare foloseşte vârfurile degetelor, ţinând degetele întinse. Nu trebuie să apeşi prea tare, dar presiunea trebuie să fie totuşi suficient de puternică pentru a simţi şi zonele profunde. Pentru a fi sigură că nu îţi va scăpa ceva neobservat, mişcările trebuie să fie cât mai diverse: în cercuri concentrice, radiale şi de sus în jos . Repetă mişcările şi pentru celălalt sân.

Apoi examinează-ţi sânii şi culcată. întinde-te şi aşează-ţi o pernă sub umăr, apoi aşează-ţi braţul sub cap. Cu cealaltă mână începe să îţi palpezi sânul folosind aceleaşi mişcări.

Ţinând mâna întinsă palpează zona laterală a sânului şi apoi zona axilei (subraţ). Aici trebuie să observi orice fel de umflătură neobişnuită a subraţului, orice fel de inflamare sau mărire a ganglionilor limfatici.

Controlează şi mamelonul (sfârcul sânului). Aici trebuie să fii atentă la apariţia unor iritaţii ale mamelonului, dacă este tumefiat (umflat), dacă este poziţionat în altă direcţie decât cea de până atunci, dacă a fost normal şi acum începe să devină retractat (retras, îngropat în sân), dacă apare o încreţitură a mamelonului, dacă apare o schimbare a texturii sau culorii mamelonului sau areolei mamare (zona roz sau brună aflată în jurul sfârcului), dacă există scurgeri sau sângerări din mamelon (este bine să ţii seama şi dacă observi scurgeri din sân pe sutien sau pe cămaşa de noapte). Aceste scurgeri mamelonare anormale pot fi evidenţiate şi la exprimarea cu blândeţe a mamelonului.

Ecografie versus mamografie

Ecografia mamară este o investigaţie noninvazivă a sânului cu ajutorul ultrasunetelor, recomandată în general femeilor sub 40 de ani, pentru depistarea precoce sau urmărirea anumitor afecţiuni mamare. Pentru femeile cu vârsta între 20 şi 30 de ani, se recomanda o ecografie mamară la 2-3 ani. între 30 şi 40 de ani, ea trebuie făcută anual. Ecografia nu doare, nu este iradiantă şi nu prezintă alte riscuri. După 40 de ani, ecografia mamară poate fi recomandată în completarea mamografiei (pentru femeile cu densitate mamară crescută sau sâni de dimensiuni foarte mari). Sub vârsta de 40 ani mamografia se efectuează doar dacă la examenul ecografic se depistează o modificare în arhitectura glandei mamare sau o leziune suspectă. Frecvenţa recomandată de doctori pentru mamografie: o dată la doi ani, pentru cele cu vârsta între 40 şi 50 de ani, şi anual, pentru cele care au împlinit deja 50 de ani.