Adăugirea a trecut din act în act mai departe, aducând-o pe Maria G. în imposibilitatea de a se angaja în baza diplomei de absolvire a facultății. Ani de zile, demersurile administrative nu au dus la niciun rezultat.

Maria era strigată de părinţi Mioara şi a crezut că ăsta este numele real

Maria G. era strigată de părinți, prin casă, „Mioara”. Pe când avea 6 ani, i-a căzut în mână, întâmplător, certificatul de naștere, pe care era completat doar prenumele „Maria”. Crezând că actul este greșit, cu naivitatea specifică vârstei, l-a „corectat”, adăugând al doilea prenume, cel cu care era obișnuită. Când a fost înscrisă la școală, nu s-a observat adăugirea, în catalog fiind trecut prenumele „Maria-Mioara”.

Problema ar fi putut fi rezolvată când a obținut buletinul de identitate. Milițienii au observat adăugirea rudimentară făcută certificatului de naștere și i-au reținut documentul.

În locul lui a fost întocmit un duplicat cu prenumele real, „Maria”. Greșeala din catalogul clasei întâi s-a perpetuat însă la toate instituțiile de învățământ absolvite de-a lungul vieții. Pe rând, fiecare a completat actele pe baza celor emise de instituția anterioară.

Așa a ajuns Maria G. să fie înscrisă și la Facultatea de Litere a Universității „A.I. Cuza” (UAIC) tot sub prenumele de „Maria-Mioara”. Aceasta, deși la înscriere prezentase și buletinul de identitate.

În plângerea adresată Tribunalului, femeia a precizat că a încercat pe parcursul studenției să obțină corectarea datelor de identificare, dar fără succes. Diploma de licență și foaia matricolă i-au fost eliberate tot cu prenumele modificat. Stabilită între timp în Italia și obținând cetățenia acestei țări, Maria G. a încercat să se angajeze ca profesoară, întrucât absolvise la Iași specializarea greacă-latină.

Studiile nu au putut fi însă echivalate, pentru că prenumele de pe ele nu corespundea cu cel din actul de identitate. Anul trecut, a cerut Universității efectuarea modificărilor necesare. A fost refuzată, invocându-se prevederile unui Ordin al Ministrului Educației referitor la schimbarea prenumelui pe cale administrativă sau judecătorească.

Ordinul menționa că nu este permisă modificarea prenumelui titularului actelor de studii dacă această modificare a survenit după data de absolvire a studiilor. Or, femeia nu se încadra în aceste prevederi.

Legal, pe ea nu o chemase niciodată „Maria-Mioara”. Era vorba, pur și simplu, de o greșeală materială făcută la completarea actelor de studiu. Nici acest argument nu a fost acceptat de universitate.

Prenumele fusese preluat din diploma de bacalaureat, iar acolo scria tot „Maria-Mioara”. Practic, Maria G. cerea acte de studii completate în conformitate cu cartea de identitate, iar universitatea lua în calcul doar actele de studii anterioare.

Doar judecătorii puteau trece peste regulile de la Ministerul Educaţiei

Ultima soluție a fost plângerea în instanță, Maria G. cerând eliberarea unor noi acte de studii și plata unor daune morale de 50.000 lei, pentru refuzul sistematic al UAIC de a-i soluționa problema. În fața judecătorilor, Universitatea a cerut respingerea plângerii ca tardivă, dat fiind timpul trecut de la emiterea actelor de studii.

Femeia absolvise facultatea în 1994. Reprezentanții instituției au prezentat și magistraților aceleași argumente pe care le expuseseră Mariei G. când îi respinseseră demersurile. În plus, ei au arătat că toate documentele anexate de Maria G., precum cartea de identitate sau permisul de conducere sunt ulterioare eliberării diplomei de licență și a foii matricole.

Or, Regulamentul privind regimul actelor de studii prevedea că modificarea numelui sau localității de naștere a titularului nu poate fi făcută dacă schimbarea respectivă s-a produs după absolvirea studiilor.

Magistrații Tribunalului au constatat că, în fond, ambele părți aveau dreptate. Universitatea o înmatriculase la studii și îi eliberase ulterior actele de absolvire legal, luând în considerare prenumele trecut în diploma de bacalaureat. Prenume care însă era greșit, pentru că pe Maria G. nu o chemase niciodată și „Mioara”.

Femeia era îndreptățită să solicite alte acte, conforme identității sale reale.

„În condiţiile în care reclamanta a făcut dovada certă a faptului că dintotdeauna s-a numit G. Maria, că niciodată nu a purtat prenumele de Mioara, instanţa apreciază că se poate dispune admiterea capătului întâi de cerere şi fără a se proceda, în prealabil, la rectificarea unei alte diplome de studii, respectiv diploma de bacalaureat. În consecinţă, instanța va anula formularul diplomei de licenţă emis în anul 1996, precum şi formularul Foaie matricolă din data de 01.VII 1996 şi va obliga pârâta să elibereze reclamantei noi formulare ale celor două acte de studii sus-menţionate pe numele corect al acesteia, respectiv G. Maria, în loc de G. Maria-Mioara cum este menţionat pe formularele a căror anulare se dispune”, au decis judecătorii.

Aceștia au respins însă solicitarea femeii privind acordarea de despăgubiri, întrucât nu dovedise prejudiciile profesionale și sociale invocate. Sentința nu este însă definitivă, Universitatea atacând-o pe calea recursului. Acesta a intrat pe rolul Curții de Apel, care urmează să stabilească primul termen de judecată.