Un ieşean muşcat de maidanez în Copou a obţinut 10.000 lei de la Salubris. Argumentul decisiv

A.T. a povestit că pe 13 iunie 2020 se plimba pe Copou. În faţa Casei Armatei, a observat un alt cetăţean însoţit de un câine Husky, iar din dreapta acestora se apropia un câine comunitar, care l-a muşcat de picior fără a fi provocat. A.T. a putut observa doar că patrupedul fusese teoretic sterilizat, fiind marcat cu crotalia corespunzătoare. A sunat la 112, iar echipajul medical i-a administrat antibiotice şi i-a făcut vaccinul antitetanos.

Ulterior, A.T. a făcut şi vaccinul antirabic. A solicitat despăgubiri din partea Primăriei, dar a fost refuzat, municipalitatea invocând faptul că programul de gestionare a câinilor fără stăpân face parte dintre atribuţiile Salubris. A.T. s-a adresat instanţei, solicitând despăgubiri de 10.000 de lei pentru faptul că a fost nevoit să poate bandaje timp de câteva săptămâni, fiindu-i limitată libertatea de mişcare şi fiind nevoit să renunţe la consumul de cofeină timp de o lună.

În apărare, reprezentanţii Salubris au afirmat că nu se putea demonstra că patrupedul ar fi fost fără stăpân. În zonă sunt şi case, iar câinele „cu certitudine provenea de la una dintre acestea, unde se adăpostea şi de unde obţinea hrana”. Angajaţii Salubris capturaseră în zonă un câine liber, dar acesta nu avea crotalie la ureche şi nici microcip. În plus, nu era un câine agresiv. Oficialii Salubris au invocat în apărarea lor şi plângerea cetăţeanului, în care acesta arăta că mai văzuse câinele respectiv în zonă. A.T. nu sesizase însă echipa de ecarisaj după după producerea incidentului.

Certitudinea afişată de Salubris că patrupedul ar fi provenit de la vreo casă din zonă nu a fost considerată suficientă ca argument de către judecători. Aceştia au remarcat că regulamentul local referitor la câinii comunitari menţionează că se consideră ca având stăpân câinele care poartă însemnele Asociaţiei Chinologice, respectiv tatuaj, medalion sau poartă zgardă. În lipsa unor astfel de însemne, câinele este considerat comunitar, deci se află în responsabilitatea Salubris. Prin urmare, se putea aprecia că Salubris nu-şi îndeplinise corespunzător atribuţiile şi era bun de plată.

„Dincolo de prejudiciul material survenit ca efect al tratamentelor ce a fost nevoit să le urmeze, reclamantul a suferit şi un prejudiciu moral, constând în suferinţa provocată de muşcătura câinelui, frica încercată la momentul agresiunii, îngrijorarea firească cu privire la evoluţia leziunilor, precum şi disconfortul pricinuit de restrângerea posibilităţii de mişcare, acesta fiind obligat să poarte bandaje. În subsidiar, imaginea agresiunii repetate urmăreşte subconştientul victimei mult timp şi pot determina deformări la nivelul conştientului. Simpla deplasare în cadrul căreia se va întâni cu un câine fără stăpân poate deveni o problemă pentru care victima unui astfel de incident trebuie să îşi găsească curajul şi să-şi înfrângă stările anxioase”, au concluzionat magistraţii. Aceştia au obligat Salubris la plata a 10.000 de lei, ca despăgubiri. Sentinţa a fost atacată cu apel, cazul urmând să fie reanalizat de Tribunal.