Ventilaţie cu mâinile goale, în UPU. Mamă şi fiică cu Covid, nevaccinate, au murit una lângă alta

“Dacă mai rău nu poate fi, fiecare zi ne demonstrează că poate fi şi mai rău”, spune Diana Cimpoeşu, coordonator UPU/SMURD, ca un laitmotiv dramatic al fiecărei zile din ultima lună. Ieri, dimineaţa, garda a început cu 20 de pacienţi de Terapie Intesivă, 11 intubaţi, 7 ventilaţi non-invaziv şi doi pe flux mare de oxigen, pe dispozitive de high flow. Toţi cu forme foarte severe, care aveau nevoie de ATI , dar care erau trataţi la fel, în UPU. Vârstele, din ce în ce mai tinere. Cel mai tânăr pacient COVID, de 27 de ani, aparent sănătos înainte de pozitivare, era într-o stare gravă. Are tulburări renale, de coagulare, metabolice, necesită o terapie extrem de susţinută pentru o "lingură de viaţă", pentru a-şi reveni, au spus medicii. Este nevaccinat. Aproape poate la fel ca cei care se agaţă cu mâinile de combinezoanele „cosmonauţilor” şoptindu-şi disperarea: „Salvaţi-mă, vă rog!”. Nevaccinaţi, 99%. În ultimul timp se internează familii întregi, iar dramele se derulează pe neştiute. Aşa a fost şi la un cuplu: mama, 56 de ani, fiica de 37 de ani. Amândouă, grav. Tânăra a căpătat şi o miocardită de pe urma Covid, pe lângă plămânii care ajunseseră precum creta. S-a dus înaintea mamei, iar când a închis ochii cea care i-a dat viaţă nu a ştiut. Sau poate că da…

Din cauză că nu mai exista niciun loc la ventilator, iar saturaţia de oxigen îi scăzuse extrem de mult, ieri, la unul dintre pacienţi, s-a luat decizia de a fi ventilat manual de cadrele medicale. Ca pe front, cu mâinile goale, apasând ritmic, pe un balon cu aer. Ca şi cum ai acorda un prim ajutor unui muribund, în urma unui accident de circulaţie, în câmp, departe de orice spital. Dar nu în vremuri de pandemie, pentru că, în general, ambulanţa soseşte imediat. Asta s-a întâmplat ieri, dar nu o dată, pentru că nu mai existau ventilatoare.

“Pentru că erau pacienţi ventilaţi de mai multe ore, undeva între 6,45 şi 10,45 unul dintre pacienţi era pe balon. Asta înseamnă că forţa şi mecanica respiratorie au fost suplinite de munca unui brancardier, infirmier, asistent, rând pe rând. Evident, nu este un lucru care este destinat unui membru al echipei medicale, ci a unui aparat care suplineşte mecanica ventilatorie, odată cu aportul de oxigen, cu presiunea pozitivă, cu o frecvenţă constantă. Sunt lucruri mai greu de realizat de către un om”, a spus Diana Cimpoeşu. Totuşi, ventilaţia umană s-a făcut până când doi dintre pacienţi au fost transferaţi. Cel mai tânăr pacient, cel de 27 de ani, a fost transferat la ATI tot în cadrul Spitalului ”Sfântul Spiridon” iar altul, de 59 de ani, la ATI Leţcani. Dar situaţia de la UPU era la fel de gravă ieri, după transfer, pentru că alţi 10 pacienţi erau pe surse de oxigen deoarece nu exista niciun pat pentru ei în vreun spital din Iaşi. Speranţa vine în ziua de astăzi, când se vor da câteva paturi la Spitalul Mobil Leţcani.

În noaptea care a trecut, pacienţii au curs spre triajele spitalelor care nu mai aveau paturi de ATI sau de vreun alt fel. Şi corpul medical, de la brancardier la medic, este epuizat. Diana Cimpoeşu detaliază: "Mă uitam la cifrele de la primele trei săptămâni ale lunii octombrie: egalează luna de vârf, care a fost luna martie a acestui an. Efortul este enorm, pacienţii vin, sunt foarte mulţi, iar noi suntem epuizaţi şi supuşi în acelaşi timp unui risc biologic extrem de mare". Ieri, la Iaşi au fost raportate alte 668 de noi cazuri COVID şi 13 decese în rândul celor diagnosticaţi cu noul coronavirus.