Caută 
1 MIN
Ceea ce aceste trupe de trepăduşi trebuie să facă nu e prea complicat: să laude programul anumitor partide, să-i perie pe candidaţii acestora şi să se stropşească la cei din celelalte formaţiuni.
De la bună parte din clasa politică nu mai am – ca mulţi alţii – aşteptări deosebite. De altfel, formula „clasă politică” e nepotrivită: trebuie să vorbim mai curând despre o „faună politică”, în aşa măsură comportamentul politicienilor se apropie de apucăturile de prădători ale animalelor sălbatice, iar nivelul lor de inteligenţă se vede în şiretenia cu care îşi înşală duşmanul şi în abilitatea cu care îşi doseşte prada. Aşteptări? Ce să aştept de la Sebastian Ghiţă, un ticălos în stare pură, mitoman, răspândind calomnii şi zvonuri otrăvite, după metodele consacrate ale Securităţii? Ce pretenţii să am de la un imbecil ca Ninel Peia, care delirează nestigherit, construind abracadabrante (şi demente) teorii conspiraţioniste? Cu ce argumente aş putea respinge aberaţiile susţinute de un anume Savu, fost ofiţer SRI (dar ai jura că e fost securist), obsedat de comploturi, de trădări, de vânzări de ţară şi care şi-a găsit împlinirea în partidul celor doi descreieraţi, Ghiţă şi Diaconu? Cum să-ţi stăpâneşti greaţa când vezi vulgaritatea unuia Bacalbaşa, medic (!), preşedinte CJ la Galaţi care, cu autoritatea burţii sale revărsate nemăsurat, ne ţine lecţii de „românism”? Şi cine e mai indicat să ne explice cum e cu lăcomia şi corupţia „tehnocraţilor”, dacă nu Mitică Dragomir, idiot notoriu şi care, după câte ştiu, e cu un picior în puşcărie? Şi ce bine se completează când sunt alături pe platou Mitică Dragomir şi colonelul Dogaru, a cărui ceafă prelungindu-se în trepte, sub cârlionţii rebeli ai părului grizonant, e unul din semnele curajului şi determinării sale: poate veni oricând cu armata lui de rezervişti să răstoarne guvernul (nu orice guvern, fireşte). Dar pesediştii Şerban Nicolae, Cătălin Ivan, Codrin Ştefănescu, ce polemişti redutabili, ce profesionişti ai abjecţiei, venind la emisiuni cu săgeţile otrăvite pregătite în tolbă, mai ales ultimul, a cărui privire pare, în ochii înecaţi în grăsime, de o placiditate suspectă pentru ca apoi fiara să se trezească brusc şi să se repeadă asupra victimei. Cât despre Dragnea, Ponta, Tăriceanu, nici nu mai are rost să vorbim: ei au ajuns, vai, hrana noastră (tot mai rău mirositoare) de fiecare zi.
Dar toate aceste figuri (şi încă multe altele) nu ne-ar supune agresiunilor cotidiene fără complicitatea celor din mass-media. Ceea ce se întâmplă acum la o serie de posturi de televiziune (dar şi în alte zone mediatice) duce dincolo de orice limite acceptabile operaţiile de intoxicare,manipulare şi – s-o spunem pe şleau – de tâmpizare a populaţiei. Trei dintre aşa-zisele televiziuni „de ştiri” – Antena 3, RTV şi B1TV – n-au nicio treabă cu ştirile şi cu informarea corectă, ele sunt pur şi simplu instrumente de propagandă, o propagandă făcută mai profesionist la Antena 3 – de, au vechime în muncă -, rudimentară (însă nu mai puţin nocivă) la RTV şi B1TV. La TVR, un soi de clovn fără haz, care a emigrat de la Antena 3, are o emisiune în fiecare seară unde primeşte invitaţi unul şi unul, Elena Udrea, Doina Pană, Dan Andronic (!) etc., majoritatea având probleme cu justiţia. La Realitatea, emisiunile plicticoase, pretins culturale, ale lui Hoandră se înscriu în aceeaşi zonă a propagandei. Un singur post face excepţie, un singur post încearcă să informeze şi nu să manipuleze: DIGI24.
Ziariştii care oficiază la posturile mai sus amintite (şi dintre care destui au un nivel intelectual cu totul precar) primesc, presupun, un număr de teme pe care trebuie musai să le dezvolte într-un anume fel (e ceva asemănător cu ordinea de zi a şedinţelor PCR de pe vremuri). Iată un scurt repertoriu al subiectelor ce sunt aidoma figurilor impuse de la concursurile de patinaj: 1) Soros (cea mai periculoasă combinaţie: ungur+evreu+miliardar; agenţi, agenturi; vor să ne distrugă; se infiltrează peste tot, trebuie demascaţi); 2) Bruxelles, Uniunea Europeană (ne comandă de la Bruxelles; tehnocraţii – uneltele, slugile Bruxelles-ului; a se pronunţa de preferinţă „Bruxăl”: cei de la Bruxăl, prin cozile de aici, sug sângele poporului român) 3) a se cultiva ura faţă de Uniunea Europeană şi, în general, faţă de străini (tehnocraţii au ordin de la UE să distrugă România, o ţară extraordinar de bogată, invidiată de tot mapamondul); a se vedea sloganul ALDE: „Redăm România românilor!” 4) ortodoxia (suntem un popor ortodox; deşi e un fapt arhicunoscut, trebuie repetat cât mai des, ca să le intre la toată lumea bine în cap) 5) familia tradiţională (vigilenţă maximă: de pândit dacă nu cumva cineva – o persoană sau un partid are o opinie mai aparte; de denunţat ca agent Soros) 6) exaltarea românismului (conform principiului enunţat de Caragiale în Românii verzi: „A iubi neamul tău e peste putinţă din partea aceluia care nu urăşte celelalte neamuri”) 7) întreţinerea spaimei că ungurii „ne fură Ardealul” (procedeu utilizat deja cu succes de Ceauşescu) 8) guvernul Cioloş (Julien) vrea răul (nenorocirea) românilor; variantă: îşi bate joc de români 9) guvernul Cioloş vrea austeritate pentru că dreapta vrea austeritate (teză, în realitate, pe cât de stupidă pe atât de falsă) 10) bombardarea permanentă cu calomnii, insinuări, minciuni (cât mai enorme şi mai absurde), zvonuri, în vederea compromiterii lui Iohannis şi a lui Cioloş.
În acţiunea de intoxicare, mercenarii de la televiziuni primesc un ajutor neprecupeţit de la o serie de indivizi gratificaţi cu titlul de „vedete” şi care înşiruie, cu morgă, prostii abisale. Ştiam de vocaţia politică pesedistă a Rodicăi Popescu Bitănescu (cea care „râde româneşte”, cum inspirat a spus Ghiţă) şi a lui Marcel Pavel; iată-i în arena confruntărilor ideologice şi pe Dan Puric, Florin Zamfirescu, secundaţi de fostul prezentator meteo Victor Slav. Cel mai nou venit este cântăreţul de muzică populară Gheorghe Turda, candidat PRU: l-am văzut emiţând o perlă memorabilă, când cu scandalul reportajului făcut de The Sun lângă Carei: s-au dus cei de la ziar, a întrebat plin de demnitate Turda, la Ambasada Romîniei de la Londra să ceară aprobare pentru reportaj? Întrebare deloc inocentă, căci ştim că Turda a fost informator al Securităţii şi că, prin urmare, are mult respect pentru „organe”.
Lungă ar fi, în fine, lista pseudo-jurnaliştilor care participă activ la această cacealma: soldaţi credincioşi, mereu pe baricade, unii riscând să rămână în anonimat. Când situaţia o cere se aduc forţe proaspete: este, astfel, reactivată periodic, înaintea fiecărui scrutin electoral, Corina Drăgotescu. Ceea ce aceste trupe de trepăduşi trebuie să facă nu e prea complicat: să laude programul anumitor partide, să-i perie pe candidaţii acestora şi să se stropşească la cei din celelalte formaţiuni (care sunt, de fapt, două: PNL şi USR).
Prinde această operaţie de propagandă ? Eu zic că da. Citesc din când în când postările de pe reţelele de socializare şi mă îngrozesc. Sper totuşi că mai există zone de luciditate şi bun-simţ.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
