Boss

Boss, hai să-ţi spun o chestiune: o să fii preşedinte de partid! Da, boss, ai o forţă imensă, e clar că te impui, deşi la unele ministere va trebui să mergi cu tehnocraţi, boss, pentru că n-ai pe cine să pui din partid. De altfel, partidul e solid-solid, boss, ascultă-mă ce-ţi spun. Nu contează că dispare un baron sau altul. Hrăneşte-ne orgoliul, boss, chiar dacă o să fim beliţi toţi.

Să ştii, boss, dacă mă focusez pe tine, e clar că partidul merge cu tine. Am mulţi copii, boss. I-am hrănit cu mâna mea şi îmi mănâncă din palmă, boss. Eu ştiu unde să dau un telefon, fie că sunt la putere sau în opoziţie. Nu este absolut nimic ilegal, boss. Eu am acelaşi număr de telefon de când au apărut telefoanele mobile, man. L-am dat la tot poporul, mă sună oamenii, le răspund. Mă ştie lumea, bre!

Cu telefonul am rupt norii, boss. You name it, I do it. Ajută-mă să te ajut, că oameni suntem, boss. Şi, nici că mă laud, nici că vreau să te-nspăimânt, dar am relaţii speciale cu toţi copiii mei, boss. Păi, pe cuvânt îţi spun, tu ştii pe câţi i-am ajutat eu? Eu îi ştiu, hombre, îi am pe toţi la mână. Oameni deosebiţi! Cum să nu mă bat pentru ei? Şi ei s-or bate pentru mine, boss. De aia îţi spun, poţi să vorbeşti cu ei, în numele meu. Pentru că, boss, şi eu sunt boss. Am muncit, omule, am muncit. Numai eu ştiu cum am ridicat partidul ăsta! Se zice despre mine că-s eminenţa cenuşie a combinaţiilor şi negocierilor. Prostii, boss, prostii. Legenda e prea mică, nu mă-ncape. Sunt un om sărac şi cinstit. Poţi să-i întrebi pe copiii mei. I-am luat de mici, vai de steaua lor!, mai că mureau de foame. I-am adunat de pe drumuri, i-am învăţat ce şi cum, le-am dat o franzelă şi o friptură de mâncat, boss.

Ei sunt oamenii pe care trebuie să te bazezi, boss. Ei sunt oamenii de care depinzi. Ei îţi curăţă lenjeria, ei îţi gătesc masa, ei te servesc. Cum îţi aştern ei, aşa dormi. Ei au grijă de tine. Ei ştiu ce gândeşti, ce vorbeşti şi ce faci. Dacă ei au grijă de tine, şi tu să ai grijă de ei. Şi să ştii, boss, toţi îs mândri că-s români. Sunt mulţi şi uniţi. Vai de capul ălora care n-au copii, boss!

Prin copiii mei, sunt în toate şi peste tot. Ochii şi urechile lor sunt ochii şi urechile mele. Văd tot şi aud tot. Ascultă la mine, boss, că-mi eşti ca un copil. Dacă vrei să fii cu adevărat greu, nu există altă posibilitate de a şti în orice clipă cum se face mălaiul şi cine îl mestecă.

Lasă copiii să vină la tine, boss. Învaţă-i ce au de făcut şi ei îi vor învăţa, mai departe, pe copiii copiilor lor. Ţine minte vorbele mele, că-ţi voi fi baci până la adânci bătrâneţe: partidul este al tău, boss, este al meu, şi al copiilor noştri şi al copiilor copiilor noştri, de-a pururea şi în veacul vecilor. Nu degeaba zice Scriptura că părinţii trag la borcanul cu miere şi copiilor nu li se strepezesc dinţii. Cum îi creşti, aşa îi ai.

Pe de altă parte, boss, trebuie să te gândeşti şi la tine, fiule.

Iată, fătul meu, cum şi în ce chip se cade să-ţi tocmeşti jupânii dacă vrei să fii cu adevărat boss de boss. Când vei vrea să pui pe careva undeva, cată să te înrudeşti cu el sau cu ea, că altfel degeaba te chinui. Partidul e o familie, boss. Cu cât rubedeniile sunt mai multe şi au cinste mai multă cu atât mai bine este. Toate măririle pe dânşii trebuie să se sprijine pentru că toate rudeniile noastre sunt de treabă şi de folos. Nu trebuie să fie drepţi, ci obedienţi. Nu trebuie să fie săraci (sărăcia corupe), ci bogaţi. Nu trebuie să fie harnici, nici vrednici, ci uniţi. În unire stă tăria.

Iar dacă îţi vor greşi cu ceva, tu iartă-i ca un părinte bun şi de copii iubitor. Amnistie şi graţiere, o-bli-ga-to-riu! Şi, mai presus de toate, boss, învaţă-i să nu fie pizmăreţi. Pizma ucide, interesul ne ţine în viaţă! La partid avem de toate pentru toţi. Ţine-ţi copiii şi prietenii aproape, boss. Să mergi cu dânşii într-un loc de taină şi să vă sfătuiţi şi cele bune (pentru noi) să se-adune, cele rele să se spele! Sfatul să fie cu chibzuială, vinul, bun, iar friptura, o, ho, ho, delicioasă! Viaţa e frumoasă, boss!

Deci, fătul meu, ţine minte următoarele cuvinte: dacă partid nu e, nimic nu e. Partidu-i ca o grădină, boss. Prin multe osteninţe şi nevoinţe, toate câte-s în grădină cresc frumos şi bine. Eu te sprijin, boss, să fii gard grădinii, o păzeşti şi să o îngrijeşti, aşa cum am făcut şi eu. Iubeşte-te pe tine însuţi şi carpe diem, man! Aşa să ne ajute pronia să-i călcăm pe cap pe toţi! We’ll get medieval on their asses! Are dreptate Valy. Nu luăm prizonieri, nu lăsăm răniţi în urmă! Şo pe ei şi pe mama lor, cu DNA-ul lor cu tot!

Te las, boss. Ai o forţă imensă, e clar că impui. De veacuri am luptat, această ţară,/ şi fiii ei de veacuri au visat,/ această minunată păstrămioară,/ pe care s-o halim înflăcăraţi. Noi împlinim tot ce-au visat străbunii/ şi ducem mai departe visul lor,/ spre frumuseţea acestei ţării şi-a lumii,/ spre fericirea acestui brav popor. Partidul, Poporul, România!

Ioan Milică este lector universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi