Caută 
3 MIN
Imaginându-ne că faţă de varianta în proiect a bugetului de stat pentru anul viitor nu vor interveni modificări majore în procesul legiferării, recurgem la o micro-analiză privind corelaţia deficit – investiţii. Mai precis, aducem în discuţie măsura în care se respectă în materie de planificare bugetară regula ”de aur” a finanţelor publice.
Potrivit acesteia, deficitul trebuie să fie întrecut, ca mărime, de nivelul alocărilor bugetare pentru investiţii. Altfel spus, dacă tot ne îndatorăm, să o facem pentru dezvoltare, şi nu pentru consum imediat. Sesizabilă prin urmărirea raportului investiţii/deficit (RID), regula în cauză poate garanta o dezvoltare de tip sustenabil, motiv pentru care factorul guvernamental nu ar trebui să o neglijeze. Privind la macro-cifrele lui 2013, pe metodologia europeană de angajamente, deficitul bugetar a scăzut la 2,6% din PIB, faţă de 3,0% din PIB (cifră definitivă) în 2012. Dacă valoarea cheltuielilor de investiţii este de 2,4 ori mai mare decât deficitul, este clar, regula amintită se poate spune că a funcţionat. Nu la fel au stat lucrurile în perioada 2009-2011, când RID abia a atins valoarea 1 (unu). Ba chiar, în anul instalării crizei de la noi (2009), valoarea RID a fost de 0,91. Pentru 2014, la un PIB de 658.615 milioane lei (cca. 148 mld. Euro), se contează pe un nivel al RID de 2,73 (6% fiind prognozată ponderea cheltuielilor de investiţii în PIB şi 2,2% – deficitul ESA). În expresie absolută, valoarea cheltuielilor de investiţii este de 39,7 miliarde lei, depăşind-o cu 3,5 miliarde lei pe cea a anului 2013. Structura respectivelor cheltuieli include sumele aferente programelor cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, cheltuielile de capital şi cele aferente programelor cu finanţare rambursabilă, precum şi alte transferuri de natura investiţiilor. Componenta majoritară (peste 50%) o constituie cheltuielile de capital, ponderea lor în totalul cheltuielilor bugetare fiind de 17,2 %. Vis-a-vis de toate acestea, vedem că şi-a făcut loc o nouă abordare a finanţării investiţiilor, filozofia bugetară incumbând elemente cumva noi. Și anume, ”limitarea finanţărilor de la bugetul de stat şi orientarea către acele proiecte finanţate în primul rând din programe europene, din fonduri rambursabile pentru care există un audit şi o perspectivă de multiplicare a modului de investire a banilor publici” (cf. Raport MFP privind situaţia macroeconomică pe 2014). Dar, deşi bugetul anului viitor poate fi văzut ca unul bazat pe investiţii, apărând pentru prima oară situaţia în care investiţia publică va depăşi deficitul de aproape trei ori, rămâne de văzut cât de eficiente vor fi unele măsuri prefigurate în materie de prioritizare (mai bună) a proiectelor. Să ne gândim doar la faptul că până la sfârşitul lunii decembrie 2013 trebuie finalizată lista cu proiectele neperformante – aflate în derulare – pe baza depăşirilor de cost şi timp. Odată finalizată, presupune, evident, anumite evaluări şi reevaluări. Pe de altă parte, tot în scurt timp, trebuie stabilită lista proiectelor de la nivelul autorităţilor locale care nu vor mai fi cofinanţate de la bugetul de stat, ca şi cea privind investiţiile publice prioritare (din rândul investiţiilor semnificative – peste 100 milioane lei). Anticipând discuţiile legate de acestea, dar şi faptul că urmează şi identificarea implicaţiilor bugetare datorate sumelor aferente perioadei de programare 2007-2013 ce riscă să nu fie operaţionale la finele anului 2015, lucrurile pe acest plan nu vor sta deloc simplu.
Îți recomandăm
