Campionii scenariilor

"Suntem cerşetorii Europei", tună un comentator pe un post de televiziune, adică trebuie să ne rugăm de olandezi să ne ajute să prindem barajul pentru Cupa Mondială. Cu mai mulţi ani, la preliminariile Cupei Mondiale 2006, am ajuns să mituim Finlanda să se chinuie să-i bată pe cehi, ca să prindem barajul. N-a fost o "mită" însă, ci un experiment al unui post de televiziune, care voia să ştie cum vor reacţiona finlandezii la o propunere indecentă. Şi nici în materie de Olanda nu este vorba de vreo cerşeală. Chiar dacă au terminaţii asemănătoare în denumire, între Finlanda şi Olanda este o diferenţă. Nu de corectitudine, ci de valoare.

Ipoteza că Olanda, una dintre cele mai puternice naţionale ale continentului va trata cu dezinteres ultimele partide din grupă este – scuzaţi cuvântul – o tâmpenie. Să ne amintim doar de un episod nu prea drag nouă: Euro 2008. Atunci, tricolorii au jucat ultimul meci cu Olanda, deja calificată, şi îşi puneau mari speranţe în relaxarea batavilor. Mai ales că Olanda, una dintre favoritele la titlu, era avantajată de o calificare a tricolorilor, pentru că ar fi ieşit din cursă o candidată redutabilă, Italia. Mai ales că selecţionerul de atunci, van Marwijk, a decis să-şi odihnească titularii în acest meci fără miză. Speranţele ne-au costat scump, relaxarea a fost doar de partea noastră şi Olanda ne-a învins cu 2-0. Asta ca să ştim de la cine "cerşim".

Deci, ca să fie pe placul nostru, Olanda trebuie să nu piardă meciurile cu Ungaria (acasă) şi Turcia (în deplasare). Dacă ar fi fost obligatorii victoriile batave, mai treacă-meargă. O remiză se mai întâmplă chiar şi în Estonia. Numai că Olanda de astăzi nu poate fi învinsă la Amsterdam de Ungaria, chiar dacă s-ar scula Puskas şi Kocsis din morţi. Problema mare este la Istanbul, pentru că Turcia este capabilă să stoarcă "portocala" cu sprijinul publicului incendiar şi o evoluţie peste medie. Şi problema este, în primul rând la noi, fiindcă n-ar fi trebuit să ajungem să punem la îndoială corectitudinea olandezilor.