Ce leagă DNA, dezleagă Cotroceniul

Mare minune că mai ai pe cine numi într-o funcţie publică în România. Ieri, preşedintele ţării l-a desemnat pe ieşeanul Mihai Răzvan Ungureanu pentru a prelua funcţia de şef al SIE. Cum ştiţi, MRU a mai condus instituţia cu pricina pentru câţiva ani şi-n perioada Băsescu, până avea să ajungă pentru câteva luni premier. Re-numirea lui în această funcţie sună a ciorbă reîncălzită. A fost sau n-a fost bun în primul mandat, asta e o chestiune de discutat, dar faptul că un nou preşedinte, de o altă orientare politică, cu un alt stil şi altă viziune decât ale lui Băsescu, n-a găsit o altă soluţie pentru şefia SIE decât una la care a apelat şi fostul preşedinte, indică totuşi ceva. Iohannis nu prea are de ales. Când l-a numit pe minorul şi obscurul politician Eduard Hellvig la SRI a dat aceeaşi impresie. L-am judecat atunci mai sever pe preşedinte, dar lucrurile sunt ceva mai complicate şi cred că m-am hazardat.

Am dat ieri peste un site făcut probabil de nişte tineri jucăuşi, dar cu simţ civic care adună şi sintetizează în forme mai sugestive toate marile cazuri de corupţie instrumentate de DNA. Descopăr printre altele că partidul cu cei mai mulţi condamnaţi pentru corupţie, la nivelul întregii ţări, este PNL. Atenţie, PNL fără PDL, cum e acum noul partid rezultat din fuziunea celor două. Ei bine, PNL, deşi neaşteptat poate pentru mulţi, are de aproape două ori mai mulţi lideri de la toate nivelele condamnaţi definitiv decât PSD, clasat pe locul doi. Şi mă uit acum la ultimele descinderi ale DNA prin tabăra liberalilor şi deja nu mă mai mir. Dosarul Chiliman-Moisescu este, cred, cel mai grav de până acum, cel puţin prin prisma prejudiciilor acuzate de DNA. Vorbim de aproape un miliard de euro! Bun, şi acum stai şi te întrebi, tu, preşedinte de ţară abia picat în ciorba politică bucureşteană, cu cine ai de-a face, de fapt. Cu cine ai de pus ţara la cale, cu ce oameni, cu ce partide. Pe cine te poţi baza şi pe cine nu. DNA-ul a ras deja parte bună din vârfurile clasei politice, dar după toate indiciile e abia pe la început. Ce urmează, nici Kovesi cred că nu ştie prea bine.

Mulţi dintre noi aşteaptă căderea lui Ponta din fruntea guvernului şi, evident, şi a guvernului său. O stare de nerăbdare şi frustrare, firească de altfel, domină mare parte din societatea activă. Ponta pare de neclintit, PSD şi acoliţii fac legea fărădelegii în Parlament, şi scenariile înfloresc. Iohannis e tot mai des acuzat de blat, ultima întâmplare cu numirea ca interimar a inenarabilului general Oprea ca premier interimar punând capac.

Aşadar hai să ne punem şi în pielea celuilalt. Ce altă majoritate ai putea încropi la ora actuală în Parlament, una care în cel mai scurt timp să nu-ţi facă praf şi ultima fărâmă de iluzie? Cu cine, oameni buni? Cu Alina Gorghiu, o biată aspirantă la titlul de femeie politică, şi cu hârşitul prin potlogării Vasile Blaga în frunte, cum să te înhami la o guvernare "a lucrului bine făcut" şi să nu te trezeşti în câteva luni cu una de toată ruşinea? Şi nu-i vorba neapărat de lideri, dar hai să ne uităm prin rândurile doi şi trei ale noului PNL. Vedeţi ceva cu care să defilezi prin faţa unui neam care te-a votat tocmai ca să nu-i mai vadă pe unii ca ei, printre care alde Ponta e doar un vârf? Cum s-o scoţi la capăt?

Lui Iohannis îi putem scoate ochii cu tot felul de detalii, ba că nu ştie să vorbească, ba că nevastă-sa se-mbracă nu ştiu cum, ba că şi-a luat Mercedes cu scaune care se încălzesc (da, am auzit şi această imbecilitate la un post TV de mare audienţă). Dar să-l acuzi că nu-i în stare să schimbe ţara când ţara asta e condusă, din scaunele puterii şi din ale opoziţiei, de aleşi cu care n-ai schimba niciun oraş fără să te trezeşti şi cu clădirea primăriei furată, e un pic exagerat.

În concluzie, staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră. Cu sau fără Ponta la guvern, ţara va rămâne pe aceleaşi mâini soioase. Iar până nu termină DNA-ul de curăţat măcar grosul, nici alegerile anticipate nu ne vor aduce nimic nou. Răbdare şi vigilenţă. Nu cred că ne trebuie deocamdată mai mult.