Ce nu ştiaţi despre luna septembrie (răpciune). Sărbători şi tradiţii

Romanii au rebotezat lunile anului. Mai mult timp decât numele efemere date de împăraţii romani au rezistat numele introduse de Charlemagne. El a redenumit toate lunile de la denumirile agricole în vechea limbă germană. Aceste nume au fost folosite până în secolul al XV-lea şi, cu unele modificări, până în secolul al XVIII-lea, astfel luna septembrie se numea Witumanoth (luna lemnului). Grecii numeau luna septembrie Boedromion. În România, luna septembrie, popular, se numeşte Răpciune, fiind luna cea mai importantă pentru cei care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an.

Tradiţii şi sărbători

La 1 septembrie, începe anul nou bisericesc. Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă, soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă.

Se crede că stadiul viermelui din gogoaşa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos. Acum începe culesul merelor.

Între sărbătorile calendarului creştin-ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt: Naşterea Maicii Domnului la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci la 14 septembrie.

La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor (se duc rândunelele). O vorbă populară spune că „acum se schimbă pălăria cu căciula”.

În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. E ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.

Publicitate și alte recomandări video