Cine este pacientul?

Este persoana cu o sumă de semne şi simptome şi nu o foaie de observaţie în care acestea sunt consemnate. Este fiinţa cu trăiri şi emoţii, cu sentimente, cu prejudecăţi, cu valori, care îi impactează felul de a fi, comportamentul şi implicit modul de a relaţiona cu personalul medical şi de a rezolva problemele de sănătate.

Uşile cabinetelor medicale şi ale spitalelor sunt deschise zi de zi de pacienţi supăraţi, timizi sau vorbăreţi, nemulţumiţi de sistem sau de medici sau, din contra, extrem de mulţumiţi, complianţi sau recalcitranţi la ce li se propune etc. Nu se poate să-i cunoşti în adevăratul sens al cuvântului pe toţi, dar nici nu se poate să nu încerci să-i cunoşti şi să le tratezi doar bolile, detaşând factorul uman. Tipologii diferite, valori diferite, experienţe diferite, aşteptări diferite se reunesc pentru un demers comun – problema medicală, însă, în cadrul acestuia, toate “diferenţele” au expresie importantă de interacţiune medic-pacient şi de evoluţie terapeutică ulterioară – unii vor accepta cu încredere tratmentul, alţii vor fi sceptici, în timp ce alţii se vor trata singuri, unii vor reveni conştiincioşi la control, alţii vor evita accesarea ulterioară a sistemului de sănătate. Aşadar, cine este pacientul?

Fără a încerca să găsesc o definiţie (lucru care, de altfel nu mi se pare relevant) aş începe prin a afirma că pacientul este cel mai important om pentru doctor, este scopul profesiei medicale şi nu un mijloc de practicare a acesteia. Este persoana cu o sumă de semne şi simptome şi nu o foaie de observaţie în care acestea sunt consemnate. Este fiinţa cu trăiri şi emoţii, cu sentimente, cu prejudecăţi, cu valori, care îi impactează felul de a fi, comportamentul şi implicit modul de a relaţiona cu personalul medical şi de a rezolva problemele de sănătate.

În momentul în care un pacient accesează serviciile medicale, acesta vine cu o serie de aşteptări date de natura problemei sale medicale curente, de competenţa medicului, de experienţele sale anterioare în alte cabinete/ spitale, de reclama formală sau informală (gura lumii), aşteptări care se referă de obicei la profesionalism, comunicare şi deschidere, accesibilitate, timp de aşteptare, cost sau aspecte care ţin de imaginea locaţiei (curăţenie, dotare, confort, siguranţă). Satisfacţia sa se manifestă în condiţiile în care aşteptările sale sunt confirmate. Pornind de la elementele tangibile (care ţin de cabinetul medical şi locul consultaţiei) şi terminând cu modalitatea de relaţionare cu personalul medical (aspect considerat a fi cel mai important, lucru demonstrat de foarte multe studii realizate pe loturi mari de pacienţi), întrunirea aşteptărilor pacientului poate constitui baza unei relaţii medic-pacient autentice şi premisele rezolvării problemei sale de sănătate. Nu este suficient să ştii ce trebuie să-i faci unui pacient, ci trebuie să-l ai ca partener al cunoştinţelor tale medicale, pentru a putea duce la bun sfârşit demersul fie el diagnostic sau terapeutic. Poate e uşor să-i spui unui pacient că trebuie să fie investigat printr-o colonoscopie, dar o va face? Dacă nu o va face, te va împăca gândul că asta e, e doar un alt pacient refractar, recalcitrant sau necooperant?

În acelaşi timp, tot pacientul este şi cea mai bună carte de vizită a unui medic. Întrunirea aşteptărilor sale şi rezolvarea problemei de sănătate va determina o recomandare (reclama informală) către alţi pacienţi şi o revenire a sa la apariţia unei noi probleme de sănătate. În acest fel, este oferită oportunitatea de a satisface scopul profesiei medicale, obligaţia morală de a face bine pacienţilor.