Condiţiile crunte în care a trăit Carol I în timpul Războiului de Independenţă: a avut cartierul general într-o cocioabă şi a mâncat pâine goală

luni, 09 noiembrie 2015, 09:53
2 MIN
 Condiţiile crunte în care a trăit Carol I în timpul Războiului de Independenţă: a avut cartierul general într-o cocioabă şi a mâncat pâine goală

Condiţiile mai mult decât modeste în care a fost cazat domnitorul Carol în timpul asediului Plevnei din timpul Războiului de Independenţă au  fost descrise succint de unul dintre clasicii literaturii române, George Coşbuc, într-un articol publicat într-una dintre publicaţiile vremii.

Aflăm din acel articol atât despre sărăcia lucie care predomina în satele bulgăreşti, cât şi despre privaţiunile îndurate de Carol, în perioada septembrie – decembrie 1877, cât timp a stat în preajma soldaţilor săi, în calitate de comandant al forţelor ruso-române care asediau cetatea Plevnei şi redutele acesteia, Griviţa 1 şi Griviţa 2.

„Domnitorul nostru îşi avea cartierul în satul Poradim, cale de trei ceasuri pe jos până la Plevna. Satul e sărăcăcios peste măsură. Bulgarii locuiesc în bordeie. (…) Prin sat e un singur drum, numai praf în zilele bune şi noroi până la genunchi în zilele cu ploaie. Încolo nimic, nici primărie, nici şcoală, nici biserică”, scria Coşbuc. Acesta relatează că domnitorul şi-a ales cea mai bună locuinţă din localitatea bulgărească, aflată la marginea satului şi formată din două odăi, una fără ferestre, ce a fost transformată în bucătărie, şi una cu două ferestre fără geamuri, „lipită pe jos, strâmtă şi scundă, aşa cum sunt în satele sărace. Uşi nu erau nici la tindă, nici la odăi. Curtea era mărişoară, dar plină de gunoaie”.

La prima consfătuire, generalii care nu încăpeau în casă băgau capul pe geam

Cu umor, voluntar sau nu, Coşbuc povesteşte cum, la primul consiliu de război ţinut de domnitor cu generalii săi, doar câţiva dintre aceştia au încăput în casă, restul descurcându-se cum au putut, unii stând afară, pe la ferestre. „În ziua sosirii sale, Domnitorul a lăsat să i se facă o masă în odaie: pe patru pari bătuţi în pământ, soldaţii au întins scânduri de brad, apoi au lipit geamurile cu hârtie, au spălat laviţa Turcului (proprietarul casei, care fugise la apropierea armatei române n.n.), iar mai spre seară au adus un pat de tabără. Astfel, odaia era mobilată gata: avea masă, scaune şi pat. Chiar în ziua aceea, s-au adunat vreo douăzeci de generali la sfat, bineînţeles numai vreo zece au avut loc în odaie, ceilalţi au stat prin tindă, iar doi au stat afară, cu capul vârât pe ferestre”.

Textul integral, pe adevarul.ro

Comentarii