Culegere mică de vorbe vii

Lumea animalelor

Iată, chiar în ziua de 16 mai 2016, aflându-mă la Corso, am prins din aer o frântură de vorbă rostită de-un tip de la masa vecină: „… şi a venit un animal mai mare decât mine…”. Tare, nu? O formulare care-ţi aprinde fantezia. Dincolo de faptul că omul s-a făcut indirect „animal” şi pe sine (ceea ce ar putea denota oareşce doză sănătoasă de autoironie, calitate parcă tot mai rar întâlnită pe la noi), imaginea te introduce, totuşi, într-o lume de junglă. Individul, considerându-se la rândul său un „animal” (mare şi el, deci puternic, se subînţelege), lasă să se înţeleagă limpede că în lumea în care se-nvârte el singurul respect pe care-l ai e cel faţă de un animal şi mai mare. Logic, nu?

Ai luat şi curpapir?

Câteva zile mai târziu (18 mai 2017), mi-am notat altă „auzită”, una din cartier. Ce mi-au auzit urechile? Replica plină de năduf a unui bărbat la mobil: „Mi-aţi mâncat viaţa cu hârtia voastră igienică!”

Omul tocmai ieşise dintr-un magazin, iar după „interpelarea” telefonică, de, ce să facă, s-a întors spăşit în magazin ca să ia şi hârtie igienică.

Meditând asupra frazei, concluzia mi-a fost una singură: aoleu, criză serioasă-n familie când un bărbat răbufneşte-n halul ăsta pe stradă, pornind de la o simplă „verificare” dinspre soţie (fiică?, soacră??) dacă a luat şi curpapir!

Bătăi la uşă

În ziua de 24.09.2016 (o duminică), cineva a bătut la uşă ceva înainte de ora 11. Deschid. Doi bărbaţi mai în vârstă.

– Bună ziua. Mă numesc Costel… dorim să vă oferim o publicaţie scripturală…

– Nu, mersi.

– Vă dorim o zi bună!

Am închis uşa. Auzi, „o publicaţie scripturală"! Păcat că n-am aflat din  partea cui era „scripturala".

Duminica trecută, cam tot pe la ora asta, bătuse iarăşi cineva în uşă – un tânăr cerşetor.

– Nu vreau bani, ajutaţi-mă cu o haină, ceva, că vrem să mergem în străinătate la muncă.

Întâmplător, chiar aveam o haină aproape nouă care-mi era prea mare (o primisem şi eu habar nu mai am de la cine) şi mai şi „scârţâia" la purtare (pesemne din cauza materialului, pur şi simplu m-a scos din sărite în cel două-trei rânduri cât am purtat-o).

M-am dus în casă, am adus haina şi i-am dat-o tânărului. Orişicât, textul-cârlig mi se păruse, dacă nu neapărat convingător, atunci măcar destul de original…

– Vă mulţumesc! Dar nu vă supăraţi, n-aţi putea să-mi daţi şi ceva lei, să iau şi ceva de mâncare?

Am rămas perplex. Nu ştiu de ce nu i-am trântit uşa în nas, eventual după ce i-aş fi smuls haina dată din mână. Care va să zică, individul mă sensibilizase cu un „cârlig" cerşetoresc nemaiîntâlnit (mersul la muncă în străinătate) şi, văzându-mă „muiat", de ce să nu pluseze, nu?

Ştiţi care-i culmea? I-am mai dat şi 5 lei, habar n-am de ce.

Oricum, concluzia e simplă: iaca, poţi să trăieşti şi fără să munceşti, dacă găseşti patru-cinci fraieri ca mine pe zi.

Puştoaice cu briceag la gură

Nu mai ştiu pe la ce ştiri sportive din 21.05.17, reporteriţa le-a pus nişte întrebări unor puştoaice fotbaliste de prin Craiova după un meci.

Prima, întrebată cum de preferă să joace fotbal în loc să se joace cu păpuşi, a replicat scurt şi cuprinzător, parcă-mbufnată de întrebare:

„Ce păpuşi, nu-mi plac!”

A doua, întrebată de idoli, a livrat următoarea listă:

„Îmi place Messi, Ronaldo, Băluţă, Briceag!”

În ordinea asta.

Angelo

Zilele trecute (20.09.17), o ştire de pe ProX (fost sport.ro) ni l-a prezentat pe Angelo, un băieţel tare băţos de şase ani care, am putut afla, practică kickboxing de la vârsta de 2 ani!

Ce-a declarat Angelo (Nick Angelo, am aflat de pe net) fără să se-ncurce în vreun fel în vorbe?

„Vreau să am foarte multe meciuri şi să câştig foarte mulţi bani. Cu bani, cumperi case, maşini, tot ce vrei!”

Decât atât.

Boii vechi şi noi

În fine, chiar dacă dpdv cronologic ar fi trebuit să preceadă vorbele lui Angelo, închei cu ce-am auzit la începutul lui septembrie (08.09.17) din gura unui călător prins şi el în debandada cu întârzieri ale trenurilor CFR – veţi înţelege numaidecât de ce.

Sub titlul „Haos pe Calea Ferată" de la ştirile ProTV, omul a rostit în faţa reporterului din Gara de Nord un răspuns memorabil:

„Ne-am întors la Carul cu boi al lui Grigorescu. Numai că boii nu mai sunt la car, ci la conducere."

Qed.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist