De ce nu mai cred oamenii în mass media?

"Germanii şi-au pierdut încrederea în a patra putere în stat" titrează cu îngrijorare saptămânalul Der Spiegel în ultimul său număr. Într-adevăr, conform sondajelor de opinie, în proporţie de 40 de procente, nemţii nu mai consideră credibile mass media tradiţionale. Un punct de cotitură a fost generat de incidentele de la Koln, din noaptea de Anul Nou, când sute de femei au fost agresate sexual de grupuri organizate de imigranţi musulmani. Din teama de a nu crea "tensiuni rasiale" atât poliţia locală cât şi principalele canale media au încercat să minimalizeze întâmplările petrecute atunci. Au trebuit să treacă câteva zile bune până când presa şi televiziunile să relateze şi să analizeze cele întâmplate. Asta în timp ce în reţelele sociale literalmente explodaseră mesajele pe această temă.

Germanii citesc mult. În ciuda crizei pe care o parcurge presa scrisă la nivel global, numărul de abonamente contorizate de publicaţiile germane continuă să fie şi astăzi unul de invidiat. Dar tocmai de aceea astfel se semnale nu pot fi ignorate. Aşa că, în mod firesc, Der Spiegel se întreabă cu îngrijorare cum s-a ajuns aici. Or, chiar dacă eroziunea a început mai demult, e limpede că fenomenul cu impact maxim a fost criza refugiaţilor. Conform unui studiu efectuat de Allensbach Institut, un sfert dintre germani sunt convinşi că mass media a prezentat relatări distorsionate despre imigranţi, de exemplu în ceea e priveşte nivelul de educaţie al acestora sau proporţia de femei şi copii din fluxul total de refugiaţi.

Jurnaliştii sunt bulversaţi şi de astfel de cifre îngrijorătoare dar şi de mesajele critice, adesea injurioase, pe care le primesc pe Internet. Cu atât mai mult cu cât realizează că nu pot pune toate aceste critici pe seama unor cercuri pe care le consideră "extremiste", "rasiste", "neo-naziste" asociate cu formaţiuni ca Pegida sau AfD. Însă soluţiile pe care le au vedere par de-a dreptul naive. De exemplu, un jurnalist austriac crede că trebuie să i se explice publicului, pe larg, cum lucrează redacţiile, cum se documentează, cum verifică informaţia. Or, comentariile care însoţesc inclusiv articolul din Der Spiegel spun cu totul altceva. Ilustrează ruptura care există între elitele preponderent liberale care domină în general mass media, nu doar în Germania ci în întreg Occidentul, şi societate.

Jurnalişti ca Arwa Damon de la CNN sau precum colegii ei de la BBC, ARD sau ZDF nu au relatat aşa cum au făcut-o (ca nişte adevăraţi activişti pro-migraţie) despre refugiaţi pentru că ar fi avut indicaţii în acest sens din partea conducerii redacţiilor lor ci din considerente ideologice. "Convingerile seculariste, relativismul moral, copiii vitregi ai socialismului, au fost adânc înrădăcinate, timp de decenii, în mass media occidentale" comenta unul dintre cititori. Problema este că această agendă ideologică "progresistă" care nu este deloc de dată recentă a intrat acum în coliziune brutală cu o realitate în care viaţa multor comunităţi din Europa a fost dată peste cap de imensul flux de refugiaţi. Iar ceea ce oamenii vedeau la contactul direct cu aceştia era departe de imaginea idilică prezentată în mass media, unde, mai ales în Germania, era dominantă atmosfera sărbătorească sub semnul aşa numitei "culturi de bun venit".

Situaţia nu este neapărat specifică Germaniei. Şi în alte ţări occidentale mass media sunt acuzate că au acelaşi tip de comportament şi că în fapt au devenit o parte a establishment-ului şi un promotor înfocat al corectitudinii politice. În America, de pildă, principalele canale de televiziune au avut timp de câteva zile, ore întregi de transmisiuni despre incidentele rasiale din Ferguson. Michael Brown, tânărul de culoare împuşcat de un poliţist alb, a fost prezentat aproape ca un erou al luptei pentru dreptate socială deşi cu puţin înainte de incident tocmai jefuise un magazin (lucru despre care, evident, s-a vorbit extrem de puţin). De altfel, mulţi cred că acest tip de comportament mediatic este în parte responsabil pentru sprijinul neaşteptat de ridicat pentru Donald Trump.

Şi în România încrederea în mass media este profund erodată. Însă aici motivele sunt departe de a fi unele ideologice. Avem, sigur, exemple radicale de tip Antena 3 care, dincolo de jocul politic, nu se dă înlături de a face uz de tot arsenalul manipulatoriu pentru a-şi distruge adversarii, în deplin contrast cu orice cod deontologic. Însă proastele practici sunt larg răspândite, de la tonul inchizitorial şi agresiv adoptat de mulţi moderatori de televiziune până la documentări superficiale sau accente de populism ieftin. După cum nelipsite sunt şi practici care cu uşurinţă pot fi încadrate în zona acţiunii penale precum şantajul sau campaniile de maculare comandate. Situaţia economică precară cu care se confruntă practic toate mass media româneşti este adesea invocată drept scuză însă, chiar şi aşa, anumite linii roşii nu ar trebui niciodată trecute. Toate aceste evoluţii sunt veşti extrem de proaste pentru starea de sănătate a democraţiei dintr-o societate. Comentariile de pe Facebook, zvonistica circulată online, nu pot fi un substitut pentru rolul pe care ar trebui să-l joace mass media, mai ales în ceea ce priveşte funcţia de supraveghere a instituţiilor statului. Iar în lipsa reperelor societatea devine disfuncţională şi vulnerabilă.