De toţi sfinţii

În lumea occidentală, Halloween-ul e ajunul sărbătorii tuturor sfinţilor. Denumirea astăzi exportată în toată lumea s-a format, în limba engleză, prin contragere dintr-o formă mai lungă, All Hallows’ Evening. Portalul electronic al Patriarhiei Române ne informează că sărbătoarea creştină a tuturor sfinţilor îşi are originea în Antiohia secolului IV. Halloween-ul, notează undeva Jaques Le Goff, este rămăşiţa unor străvechi rituri precreştine de celebrare a morţilor. Cu alte cuvinte, păgânul Halloween e străin de esenţa sărbătorilor creştine: izbânda vieţii asupra morţii.

Noaptea de Halloween coincide cu vremea desfăşurării unor străvechi festivaluri celtice de adunare a recoltei. Ultima noapte de octombrie marca venirea iernii şi era considerată noaptea vrăjitoarelor şi a spiritelor rele. Ziua tuturor sfinţilor e sărbătorită, în Biserica Catolică, la 1 noiembrie, iar în Biserica Ortodoxă, în prima duminică după Rusalii.

Ritualul pomenirii drepţilor e speculat de George Coşbuc într-o poezie intitulată De toţi sfinţii, prelucrată după o tradiţiune: „La Neamţu-n sfânta mănăstire/ Stau rând toţi fraţii în Christos;/ Au gândul drept şi cuvios/ Şi cântă versuri din Psaltire./ E praznic astăzi, sunt „Toţi sfinţii”,/ Şi din bătrâni e obicei/ În cinstea sfinţilor să bei /Iar legea n-o ştirbesc părinţii.// Al legii trup în două-l frânge/ Paisie, stareţul, apoi/ Desfundă dintr-un vechi butoi/ Al legii celei nouă sânge./ Diaconul citeşte-n carte,/ Iar fraţii beau şi cinste fac -/ În sănătatea cea de veac/ A fiecărui sfânt în parte”. Ca să nu supărăm pe nimeni se cuvine adăugat că textul e bazat pe o farsă populară, putând fi găsit online şi citit în întregime. În plus, chiar ieri zării prin târg vreo câţiva ieşeni care păreau să fi respectat cu sfinţenie tradiţiunea expusă poetic de Coşbuc.

Ca şi cum creştinarea unor rituri păgâne nu ar fi fost de ajuns, în lumea occidentală a apărut un soi ciudat de timp sacru, cel al cumpărăturilor, închinat Marelui şi Puternicului Dolar. În perioada numită Falloween (fall ‘toamnă’ + Halloween), adică în săptămânile premergătoare Zilei Tuturor Sfinţilor, doar în America de Nord se fac cumpărături de vreo 7 miliarde de dolari. O treime din bani revine costumelor, o alta decoraţiilor şi felicitărilor, iar ultima treime se dă pe dulciuri. Vă daţi seama cam ce am putea face noi cu atâta bănet? Câte stadioane în pantă, câte parcuri în mirişte şi câte autostrăzi invizibile suspendate s-ar putea construi? Ar fi fost la noi mai ceva ca-n Hong Kong sau Singapore!

Superstiţioşi din fire, românii au îmbrăţişat cu entuziasm shopping-ul de Falloween, după cum se poate lesne constata la un safari prin supermarketuri. Ce altceva e Black Friday, dacă nu ziua cu o groază de reduceri sau ziua cu reduceri de groază? Mai în glumă, mai în serios, se poate specula că idolatria susţine economia. Când scriu idolatrie, mă gândesc în primul rând la vechiul cuvânt englezesc hālga, sfânt, din aceeaşi familie cu herg, idol, şi din care se trage halwe, pl. halwes, părintele lexical al Halloween-ului contemporan.

Totuşi, pe plaiurile natale, moda petrecerilor cu dovleci, bomboane şi costume de Halloween nu a putut pune complet în umbră sărbătoarea Sf. Dumitru. În scrierile călătorilor străini care au trecut prin ţările române până pe la jumătatea secolului al XIX-lea apare adesea constatarea că românii păzesc cu străşnicie posturile şi sărbătorile de peste an, iar sărbătorirea Sf. Dumitru, se ştie, e legată de strânsul recoltei şi de pregătirea pentru iernat. În plus, peste trei sute de mii de români şi-au celebrat onomastica. Iată ce ar fi trebuit să faceţi de Sf. Dumitru ca să vă meargă bine:

1. Ar fi fost bine să daţi ceva de pomană pentru că aşa e creştineşte. Cine dă, lui îşi dă, zice o frumoasă şi veche vorbă de sorginte evanghelică. E drept că unii, în loc să dea, au tot prea furluat, dar până şi acelora li se potriveşte tot cu o vorbă cu miez biblic: după faptă şi răsplată.

2. Să nu care cumva să vă fi pieptănat şi nici să vă fi pieptănat oile! Atâta aşteaptă pacostea de lup! Pentru o zi era indicat, zice superstiţia, să vă lăsaţi coafura sau frizura în voia naturii. Şi nici unghiile nu ar fi trebuit tăiate. Dar despre acest obicei, mai multe detalii de Sf. Andrei!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi