Făuritorii lumii

Deunăzi, un prieten mi-a atras atenţia că a descoperit un portal de internet care propagă, în răspăr cu faptele istorice ştiute, cele mai fanteziste informaţii despre daci. Nimic nou sub soare, veţi gândi. Într-adevăr, în oceanul de biţi asemenea întreprinderi există cu duiumul şi satisfac cele mai fantastice proiecţii ale minţii şi imaginaţiei omeneşti.

Ca şi în alte mii de cazuri, prezentarea „adevărului” despre daci este doar pelicula superficială a insulei de informaţii pe care o păstoreşte un bişniţar fără scrupule. În spatele „dezvăluirilor”, croite după retorica de neandertal a presei tabloide actuale, creşte ca o buruiană vânjoasă un bazar virtual de suveniruri „dacice” dintre cele mai diverse: cărţi, haine, obiecte decorative, mandale de pe vremea lui Burebista, amulete de integrare în infinit, lupi dacici norocoşi ş.a. Negoţul e, aşadar, simplu şi de tip oriental: cine face vâlvă are clienţi.

Cu aproape o sută de mii de prieteni pe Facebook, portalul cu adevăruri despre daci a devenit subiect de discuţie la cina luată în oraş de lucrătorii bine plătiţi din IT. Fireşte, nimeni nu se întreabă, în mod serios, „oare aşa o fi?”. Se distrează oamenii pe seama enormităţilor puse la vânzare odată cu insolitele artifacte dacice din bazarul virtual. Şi ce enormităţi, dragi cititori, ce enormităţi!

Probatoriul dacomanilor, aşa sunt numiţi maniacii care îi cred pe daci făuritorii lumii, este în sine un monument de stupidităţi mai impozant decât columna lui Traian. Cine îşi apleacă urechea la adevărurile lor află că:

1. Dacii au inventat fulgerul, ploaia, roata şi costumul popular, dimpreună cu mămăliga. Păcat că alte popoare au sedimentat în limba română (continuatoare a limbii dacice, desigur) cuvintele care denumesc realităţile respective.

2. Pe talpa marii piramide din Giza a faraonului Kheops arheologii au descoperit un „made in Dacia”, însoţit de semnătura arhitectului: DECEBALVS PER SCORILO.

3. Când chinezii au început a construi Marele Zid au observat cu stupoare că dacii zidiseră deja Carpaţii, Caucazul, munţii Hinducuş şi vârful Chomolungma, nume care în limba constructorilor, preluată, normal, de tibetani, înseamnă „mama universului”.

4. Înainte de a păşi pe Lună, Neil Armstrong era să paralizeze după ce a dat cu ochii de urme vânjoase de opinci. Dacice. De altfel, se ştie că sfinxul de pe Marte a fost ridicat tot de daci, într-o expediţie de jaf şi cucerire prin sistemul solar.

5. Cine se uită atent în soare poate vedea, fără şagă, conturul Daciei Mari.

6. Dacii au inventat scrisul. Apoi l-au uitat.

7. Ca să nu mai fie sâcâiţi de romani (nişte primitivi, bre!), dacii s-au retras în munţi, sau, mai bine zis, sub munţi, unde locuiesc şi în prezent, ieşind din când în când să vadă ce noutăţi mai sunt pe planeta pe care ei au adus viaţa.

8. Dacii au născocit autoturismele proprietate personală şi le-au dat numele de Dacii, nume care, din fericire, s-a păstrat. Tot ei au planificat, cu mult înaintea Jocurilor Olimpice, Daciadele, adică întrecerile sportive între cei mai frumoşi şi mai deştepţi dintre traci. Învingătorii plecau direct la Zamolxe, dumnezeul dumnezeilor din panteonul universal.

9. Cine nu ştie că şahul şi fizica cuantică au fost create în Dacia?

10. Fără daci nu exista nimic.

Cine suspectează că abuzez de fantezie nu are decât să scormonească şi celelalte adevăruri despre daci. Ceea ce pe noi ne interesează este să arătăm că asemenea baliverne pe care unii sau alţii înghit mai repede şi mai lesne decât cele mai delicioase gogoşi arată cât de neşlefuit, cât de fragil este simţul istoric al multor oameni din acest popor. Fantasma de a fixa ceva din fibra identitară ca pivot în jurul căruia a fost zidit universul fără margini nu este decât expresia grăitoare a lipsei de conştiinţă şi de educaţie. Vorba ceea: unde educaţia nu-i multă, nici mintea nu-i prea multă.

Poate fi altcumva peisajul, în condiţiile în care nici 15% din populaţia Republicii România a urmat cu succes un program de studii superioare şi în care analfabetismul funcţional s-a instaurat ca practică educativă?

Răspunsul îl ştie numai bunul Dumnezeu, cel care, în clipa fondatoare în care a scris legile de alcătuire armonică a lumii, le-a cerut dacilor permisiunea de a-i trece în notele de subsol ale creaţiei sale. Dacic sau nu, acesta e adevărul: mare e grădina Domnului şi mulţi sar gardul cu poarta deschisă!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza” Iaşi