Fie norii cât de grei, tragem cu tunul în ei!

* Azi e ultima zi de iunie: practic, prima lună din vara lui 2014 se încheie aici. Cu ce ne-am ales de pe urma ei? Păi, pe partea de agrement, de concedii / vacanţe, cu mai nimic (facem abstracţie de cei care au fost deja în locuri însorite şi calde, fără ploaie şi fenomene meteo copiate din filmele SF catastrofice): e cam foarte frig (cel puţin la ora la care am început textul), plouă, bate vântul, iar atmosfera e una cam de octombrie. Pe partea agricolă, se pare că stăm bine: ploile din ultima vreme au făcut să crească tot ce creşte pe bază de apă de ploaie. Nişte agricultori cu care am mai discutat erau mulţumiţi, dar spuneau că se tem, în continuare, de grindină. Asta n-ar fi o problemă atât de mare: există diverse metode de a înlătura grindina, de a o face să se transforme în apă, ideală pentru culturile agricole. S-a tot vorbit despre tunuri şi rachete antigrindină, a fost un program guvernamental în sensul ăsta, dar s-a ales apă de ploaie. Am aflat, totuşi, că unii agricultori au luat problema în mâinile lor deprinse cu munca; stăm de vorbă cu unul dintre ei, care a meşterit un tun antigrindină de concepţie proprie…

– Bună ziua. Cine sunteţi şi ce ne puteţi spune despre tunul antigrindină?

– Fiind inventator, oamenii mi-au zis de la Vali, cum mă cheamă, Văleleo Vălelei. O poreclă răutăcioasă, dar ei pretind că toate invenţiile mele s-au lăsat cu ţipete, cu scandal, cu văleleu… Cât despre tunul meu, el este şi antigrindină.

– Aha, e ceva multifunţional, ca un briceag, nu?

– Multifuncţional, exact! Asta şi trebuie la vremuri de criză! Mă pricep la tunuri…

– Aveţi pregătire de artilerist?

– N-am nici un fel de pregătire, decât politician am fost şi rămân. Şi consilier local, şi primar, şi candidat la europarlamentare. Am tras de-a tunuri în cariera mea, că am devenit expert, fără să mă laud!

– Tunul ăsta, multifuncţional, antigrindină, cum funcţionează, cum şi cu ce trage?

– Vă zic ce nu-i secret. Ce e secret nu vă zic. Deci, are ţeavă şi aruncă proiectile. L-am încărcat cu mere şi a tras. Am vârât în ţeavă pietriş, s-a dus ca din tun. Am încărcat cu cuie, au ajuns până în celălalt capăt de sat, aşa am auzit.

– Aţi auzit, că v-a spus lumea, nu?

– Am auzit cum ţipau.

– Cum? Aţi tras cu tunul în consăteni, ca la colectivizare sau la răscoale?

– Am probat tunul, pentru binele comunităţii. Merge cu carbid, apă şi chibrit…

– De unde ştiţi că funcţionează şi ca tun antigrindină?

– Aveam în magazie o rachetă antigrindină, de când cu programul guvernului. Am băgat-o pe ţeavă, am tras cu ea şi s-a dus, deci merge!

– Unde s-a dus?

– Aia a fost ziua în care am lichidat beţia la noi în comună, când s-a dus bufetul…

– Aţi aruncat în aer bufetul comunal?

– Cred că am pus cam mult carbid…

– Consumatorii ce-au păţit?

– Cei din bufet s-au lecuit pentru totdeauna de beţie; ceilalţi au primit exemplu…

– Ce avantaje prezintă pentru sat tunul antigrindină al dumneavoastră?

– Păi, grindina nu mai strică nimic, după aia, nici o bobiţă…

– E chiar atât de eficient?

– După ce trag cu tunul nu mai rămâne nimic care să se strice. Şi prezintă inclusiv avantaje personale pentru mine: de când am tunul şi l-am probat, toţi mă cheamă să cunun şi să botez! Mă respectă!