Fotbalul şi ordinea mondială

La sfârşitul săptămânii trecute, Financial Times a publicat un articol cu titlul, probabil dezarmant pentru mulţi, "De ce Sepp Blatter este un geniu". Blatter, în vârstă de 79 de ani, este preşedintele în exerciţiu al FIFA, structura care guvernează fotbalul la nivel mondial. Iar el va fi aproape sigur reales, pentru al cincilea mandat consecutiv în fruntea organizaţiei, la adunarea generală care va avea loc vineri, 29 mai, la Zurich. Unul dintre candidaţi, Luis Figo, un celebru fotbalist portughez, a explică motivul acestui previzbil deznodământ atunci când şi-a anunţat retragerea din cursă. "Acest proces electoral nu are nimic de a face cu ideea de alegeri. E un plebiscit menit să-i ofere putere absolută unui singur om."

Controversele legate de aceste alegeri şi în general despre maniera în care funcţionează forul suprem al celui mai popular sport de pe mapamond sunt de ceva vreme în atenţia presei. Dar de fapt în articolul din Financial Times nu este vorba doar despre Sepp Blatter şi FIFA, ci despre o dinamică geopolitică mai largă. Autorul, Simon Kuper, dezvăluie asta chiar prin subtitlul care explică şi "exerciţiul de admiraţie" ironic în favoarea personajului cu pricina: "Şeful FIFA a înţeles mult mai devreme decât alţii că avem o nouă ordine mondială în care occidentalii nu prea mai contează". Pentru că în fapt ceea ce a contat cu adevărat atunci când au fost desemnaţi organizatorii Campionatelor Mondiale de Fotbal din 2018 şi 2022, respectiv Rusia şi Qatar, nu au fost nici condiţiile de desfăşurare (cele din Qatar sunt total improprii, competiţia urmând a fi mutată în timpul iernii din Europa), nici forţa şi prestigiul federaţiilor de fotbal din ţările care au candidat, ci doar puterea şi banii.

Europenii, mai ales britanicii, au acuzat maniera în care s-a luat decizia. Suspiciunile de corupţie avansate în mass media occidentale au fost întărite de declaraţiile incendiare făcute în decembrie 2014 de Michael Garcia, un magistrat independent angajat de FIFA să analizeze procedurile prin care Rusiei şi Qatarului le-a fost atribuită organizarea campionatele mondiale din 2018 şi 2022. El a demisionat acuzând "cultura şi practicile" FIFA după ce publicarea raportului său a fost blocată. Problema este că nici Blatter, nici FIFA nu dau deloc semne că s-ar sinchisi în vreun fel de astfel de critici. După cum declara cinic Richard Attias, un expert în comunicare angajat de Qatar, citat în articolul din Financial Times, "doar un microcosmos este interesat de maniera în care se iau deciziile de atribuire a organizării cupelor mondiale, unul foarte britanic".

Într-adevăr, o mare parte din restul lumii priveşte în altă parte nu doar atunci când e vorba de corupţia care domneşte în interiorul FIFA, ci şi de alte chestiuni grave, care derivă direct din aceste decizii. Precum condiţiile inumane în care lucrează în Qatar la stadioanele şi celelalte construcţii pentru CM de fotbal din 2022 muncitorii proveniţi în principal din India, Pakistan, Bangladesh şi Nepal. De ce o face? Din cauza resentimentelor faţă de Occident sau pentru a nu irita elitele extrem de bogate din ţările din zona Golfului. Deşi chiar zilele trecute autorităţile de la Kathmandu se plângeau că nu li se permit nepalezilor aflaţi la muncă în Qatar să plece la funeraliile rudelor ucise în cutremurele devastatoare din ţara lor. Nu pare să conteze nici scandalul recent în care membrii unei echipe de televiziune de la BBC au fost arestaţi timp de două zile pentru că au încercat să investigheze condiţiile de muncă şi cele în care trăiesc imigranţii din Asia aflaţi la muncă în Qatar. După ce cu două săptămâni înainte fusese reţinută o altă echipă de jurnalişti, din Germania, din aceleaşi motive.

În lumea către care ne îndreptăm cu paşi repezi vor prevala în tot mai mare măsură la nivel internaţional nu doar în fotbal, ci şi în multe alte domenii, punctele de vedere ale Chinei, Rusiei, Arabiei Saudite sau Qatarului. Iar problema de fond nu este neapărat aceea că influenţa ţărilor occidentale este semnificativ erodată, ci că în lumea "nouă" pe care şi-o doresc lideri ca Vladimir Putin sau Xi Jinping, valorile occidentale vor marginalizate. Or, chiar dacă au fost destule situaţii în care puterile occidentale pot fi acuzate că au încălcat chiar ele valorile pe care le-au predicat, au existat întotdeauna în interiorul democraţiilor liberale forţe şi instrumente instituţionale care au corectat derapajele. Ei bine, aşa ceva nu există în afara spaţiului occidental. În China autorităţile au şi impus de altfel eliminarea din tematica de discuţie din universităţi a unor subiecte precum alegeri libere, stat de drept, justiţie independentăsau libertatea de expresie. În timpul protestelor din Hong Kong prin care se cereau alegeri libere, un lider comunist de la Beijing a ţinut de altfel să precizeze că principiul alegerilor libere nu intră în sfera drepturilor fundamentale ale omului, ci e vorba de drepturi politice care sunt reglementate diferit de la o ţară la alta. După cum, mult mai aproape de noi, Rusia a anexat Crimeea în doar câteva săptămâni ignorând toate reglementările internaţionale în materie.

"Şi lui Blatter îi plac imunitatea legală, coloanele oficiale şi subalternii supuşi", notează Simon Kuper. E o existenţă mult mai simpatică pentru cei care deţin puterea decât varianta în care trebuie să explice jurnaliştilor o mulţime de lucruri neplăcute, de la decizii greşite sau gesturi nepotrivite până la surprinzătoare semne de prosperitate personală, să-şi dea demisia în urma unor scandaluri publice sau să piardă poziţii şi avantaje în urma unor alegeri libere. Paradoxul momentului actual este că la edificarea lumii de tip Blatter lucrează, săpând la temelia democraţiilor liberale, chiar forţe din interiorul acesteia. Mult prea mulţi din spaţiul occidental nu par să realizeze cu adevărat cum arată alternativa la modelul de societate în care trăiesc astăzi.