Guvernanţa corporatistă

În ultimele două decenii, noţiunea de guvernanţă s-a impus treptat, semnificând un mănunchi de mecanisme ale lumii cotemporane. La aceasta a contribuit mult extinderea fenomenului globalizării, care a transcens suveranitatea şi acţiunea statelor. Numeroase lucrări analizează această acţiune a autorităţii internaţionale. Eu numesc asta guvernanţă corporatistă. Epoca statelor naţiune, începută după pacea de la Wesfalia, a luat sfârşit. Criza actuală a pus în evidenţă adevărul globalizării, care a contaminat întreaga planetă în mai puţin de un an. Gravitatea acestei crize disipează multe certitudini pe care le consideram perene. Statele şi organismele interstatale se dovedesc neputincioase în redefinirea regulilor necesare şi a unui control mai bun al lipsei de măsură în urmărirea intereselor private.

Actualii actori economici operează în toate domeniile ocultate de analiza tradiţională a cooperării economice internaţionale. Pare că globalizarea hibridizează totul, pentru că nu se mai ştie ce e public şi ce e privat, ce e naţional şi ce e internaţional, ce e piaţă şi ce e democraţie etc. Cum să guvernezi globalizarea? Au loc o multitudine de transferuri de autoritate, nici nu se ştie în interesul cui, cum se procedează, dispar garanţii, mecanisme incredibile sunt puse în joc etc. Doar două certitudini avem în tot acest joc: impactul masiv asupra vieţii noastre cotidiene şi opacitatea considerabilă ce înconjoară toate aceste desfăşurări. Dar acest univers complex ne dă un deconcertant sentiment de neputinţă.

Trebuie să ne focusăm asupra naturii problemelor. Toate abordările actuale necesită un nivel de cultură mult mai înalt ca în trecut. Ţările care au ştiut să-şi adapteze în acest sens sistemele educaţionale au avansat mult mai repede, descurcându-se mult mai bine în concurenţa pentru care au fost pregătite. Dar ca să schimbi un sistem informaţional trebuie să schimbi profesorii, deci mentalităţile şi managementul. Când mă uit la situaţia noastră mă sperii, deşi potenţial există, dar este o mare problemă organizaţională şi de mentalitate.

Guvernarea trebuie aşezată la acel nivel (local, regional, naţional, continental sau global) la care capacitatea sa de a produce şi gestiona bunuri şi servicii se poate face într-o manieră optimală, adică acolo unde ea este mai eficientă, prin existenţa şi concentrarea tuturor factorilor de care este nevoie pentru atingerea obiectivelor date. Aceasta este guvernanţa corporatistă. Înlocuirea termenului de guvernare cu cel de guvernanţă indică o reducere a factorului politic dintre decidenţi şi o profesionalizare marcantă a actului managerial. De asemenea, termenul de corporatist indică prevalenţa spiritului antreprenorial şi cooperarea în acelaşi spirit a decidenţilor publici, a managerilor companiilor, băncilor şi conducerii sindicatelor, la fiecare nivel în parte, pe termen scurt, mediu şi lung.

De fapt, în centrul acestui sistem managerial sunt băncile. În 1990, românii nu aveau aproape nimic şi munciseră zeci de ani pentru a plăti datorile contractate de comunişti. Apoi au primit, la preţuri de nimic, de la stat, casele în care stăteau. Şi le-au vândut între ei şi au produs creştere economică. Apoi a venit frenezia creditelor din anii 2006-2007, când casele au fost ipotecate. Apoi a venit criza, ratele n-au mai putut fi plătite, iar casele au început să fie rechiziţionate, în bună măsură, de băncile străine. Astfel, într-o singură generaţie, românii s-au întors de unde au plecat. Aceste bănci sunt ca nişte ulii. Am distrus şi am vândut pe nimic tot capitalul indigen, nu mai producem nimic şi acum muncim pentru alţii. Acest tip de guvernanţă e condus de o mână de oameni.

La nivel global, nivelul datoriei (publice, corporative şi familiale) este în creştere şi a ajuns deja la 215% din PIB-ul mondial. Deci pentru a fi plătită această datorie, ar trebui ca întreaga lume să producă la nivelul actual şi să nu consume nimic timp de peste doi ani. Vă daţi seama cu ce criză ne vom confrunta peste câţiva ani, de data aceasta inclusiv Asia? Pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale şi de grupuri financiare şi bancare. Avuţia trebuie să se concentreze undeva, nu e pentru oricine. Dar pierderile şi excesele se plătesc de toată lumea prin taxe mai mari sau prin inflaţie, se socializează, să aibă şi socialiştii o raison d’etre. În acest timp, publicul se delectează cu circ politic, iar mass-media ne bombardează cu breaking-news-uri.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi 

Publicitate și alte recomandări video