Încă ceva despre tupeul şovin

Acum nu demult, la Ternovca, Slobozia, pe un teritoriu care, evident, nu le aparţine, unde, stricto sensu, sunt nişte intruşi, ruşii au făcut iarăşi campanie pentru înrolarea în forţele armate ale Federaţiei Ruse. Acum vreo trei luni un portal de la noi publica nişte secvenţe realizate la Tighina, unde indivizi în uniforme militare ale Federaţiei Ruse stăteau în grup lângă un cort de campanie, pe dreapta căruia, dinspre privitor, se aflau, înfipte într-un soclu improvizat, drapelele Federaţiei Ruse şi Forţelor de Menţinere a Păcii în Zona de Securitate. Oricât de generoasă e limba română la capitolul eufemisme („element de limbă care înlocuieşte, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplăcută, vulgară, jignitoare, respectând paralelismul de sens”, ca să citez DEX-ul, obligatoriu în contextul de faţă), altfel decât ca expresie a tupeului şovin cele întâmplate nu pot fi calificate. Între diplomaţie însă şi realitatea cea de toate zilele – unde îşi face veacul obrazul de tureatcă al muscalului care se crede trimisul pe suprafaţă al buricului de pământ – e un hău metaforic croit exact pe dimensiunea laşităţilor noastre, acum şi geopolitice, nu numai endemice. Pentru că în loc de o „grijanie”, de exemplu, după tipicul strămoşilor, Externele noastre şi-au exprimat, timorate, „nedumerirea” lui Farit Muhametşin, Ambasadorul FR în Republica Moldova.

Nu ştim ce grăit-a în replică Muhametşin, dar ne putem imagina aporia care i-a strâns tâmplele ca într-o menghină, când a văzut cum se dilată, plin de importanţă, Parlamentul cu „Declaraţia privind inviolabilitatea suveranităţii, independenţei şi neutralităţii permanente a Republicii Moldova”. Dacă ruşii şi-ar fi instalat corturile în coasta Legislativului şi ar fi umplut văzduhul cu pliante glorificatoare de rai cazon în armata lui Putin, deputaţii – bag tastatura în foc – ne-ar fi dat un document aproape literar ca intensitate a trăirii patriotice şi, desigur, ca anvergură geopolitică.

Deocamdată – ca să nu-i creadă Muhametşin şi alţii ca dânsul nişte mămăligi crude – aleşii noştri se umflă în penele fracţiunilor cui îi are, inclusiv ale opoziţiei (ca dovadă că scopul bine ales şterge diverenţele doctrinare), în faţa Procuraturii Generale, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi MAI cum că de ce ODIP-ul (Asociaţia Onoare, Demnitate şi Patrie) colectează semnături pentru Unire? Chiar! În loc să-şi orneze şi ei corturile cu câte un clit de fufăici şi „Kalaşnikov”-uri ca dovadă că mendrele pe care ruşii şi le fac pe unde nu le fierb gamelele nu sunt ce ţipă bunul-simţ din toţi bojocii: o flegmă groasă pe obrazul Independenţei. Ci – exact! – o consecinţă logică a faptului că şi OSCE, şi observatorii americani şi europeni le cântă disciplinat în strună, cum s-a văzut nu demult la Berlin, cu prilejul negocierilor în formatul 5+2. Reuniune unde, cum spune Victor Chirilă, „Rusia a încercat din nou să ne impună oficializarea unui mecanism obligatoriu de garanții cu privire la implementarea deciziilor protocolare dintre Chisinau şi Tiraspol, care odată acceptat ar legaliza un proces de recunoaştere graduală a realităţilor de-facto din regiunea transnistreană”. Şi unde – culmea! – „Mecanismul de garanţii propus de Rusia, susţinut de Tiraspol şi de misiunea OSCE de la Chisinau, nu a întâlnit opoziţia observatorilor SUA şi UE”.

Ei, bine, cum Legislativul nostru are o coloană vertebrală al naibii de verticală şi sublim de inflexibilă, în acelaşi timp, te-ai mira ca peste noapte „nedumerirea” livrată pe prosop lui Muhametşin să nu se transforme în recunoştinţă pentru angajatorii în câmpul muncii de la Kremlin. Că doar nu ne-au cerut să facem voluntariat – ne-au chemat la câştig sau, cu termenul lor mult îndrăgit, la zarabotkă! 

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova