O bătrână de 93 de ani din Iaşi, lăsată în mizerie de autorităţi

Drepturile omului şi demnitatea umană sunt călcate în picioare la Iaşi. A înainta în vârstă este un coşmar, iar anii de viaţă în plus devin poveri greu de purtat pe umeri. O bătrână de 93 de ani, din Iaşi, este lăsată de autorităţi să se zbată într-o mizerie greu de imaginat, la limita subzistenţei. Nimeni nu face nimic, spre disperarea vecinilor. În timp ce reprezentanţii instituţiilor competente se spală pe mâini de orice responsabilitate, femeia îşi duce ultimele zile din viaţă într-un focar de infecţie care ameninţă tot blocul.

La baie nu poate ajunge

Faptul că a ajuns la vârsta de 93 de ani este cea mai mare pedeapsă pentru Elena S. Văduvă, fără copii sau alte rude şi cu o pensie de doar 550 de lei, bătrâna nu are pe nimeni alături, care să-i ofere un minim ajutor. Apartamentul său s-a transformat într-un spaţiu infect, în care cu greu poţi rezista mai mult de cinci minute. De cum păşeşti în locuinţa femeii, te izbeşte un miros înţepător, insuportabil, iar încălţămintea ţi se lipeşte de gresia încleiată de urină şi resturi alimentare. Pereţii cândva albi au pe la muchii straturi groase de murdărie, chiuveta şi masa din bucătărie sunt pline de vase nespălate, iar pe jos te împiedici de cârpe îmbibate în excremente. Fără a conştientiza gravitatea situaţiei în care se află, femeia trăieşte în condiţii greu de închipuit, calcând-şi în picioare, zi de zi, propria mizerie. Păşeşte prin urină, iar printre degetele de la picioare se întrevăd urme de fecale uscate. Vecinii, văzând că starea bătrânei se degradează din ce în ce mai tare, au apelat la sprijinul autorităţilor. Preşedintele asociaţiei de locatari din blocul D3, de pe bulevardul Chimiei, unde este domiciliată şi Elena S., a înaintat pe 15 mai o cerere către Direcţia de Asistenţă Comunitară (DAC) Iaşi. În câteva rânduri, Gheorghe Atanasiu a prezentat situaţia familială şi locativă a bătrânei, cerând sprijinul reprezentanţilor primăriei ieşene. „Bătrâna şi-a vândut apartamentul în urmă cu câţiva ani, iar acum locuieşte aici cu drept de habitaţie. Întrucât actualii proprietari nu şi-au asumat responsabilitatea că o vor îngriji, iar alte rude nu are, a rămas în grija nimănui. E strigător la cer! La vârsta ei, e de la sine înţeles că nu mai este în totalitatea capacităţii de discernământ şi nu se mai poate îngriji singură. La baie nu mai poate ajunge, îşi face nevoile peste tot, trăieşte într-un focar de infecţie. E un pericol pentru sine, dar şi pentru restul locatarilor. La anii ei, de exemplu, oricând poate avea o scăpare şi uita gazul deschis când îşi fierbe o cana de apă pentru ceai“, a spus Gheorghe Atanasiu, preşedintele asociaţiei de locatari. În cererea trimisă către DAC, se solicita evaluarea cazului de către personalul de specialitate şi găsirea unei soluţii în vederea sprijinirii femeii – fie instituţionalizarea bătrânei într-un centru medico-social care să-i asigure ajutor specializat, fie luarea măsurilor de igienizare a locuinţei şi menţinerea periodică a curăţeniei.

Ce spun autorităţile

La 15 zile de la înregistrarea cererii, Gheorghe Atanasiu primea răspuns din partea reprezentanţilor DAC. Deşi o echipă din cadrul instituţiei a mers în mai la domiciliul bătrânei şi a constatat că „în apartament era un miros pestilenţial, nu era aerisit, era dezordine, iar hainele, lenjeria de pat şi pardoseala prezentau urme de urină, doamna S. având probleme de incontinenţă ocazională“, timp de o lună de zile nu s-a luat nicio măsură. Întrebată la momentul vizitei dacă doreşte internarea într-un centru medico-social, bătrâna a refuzat categoric, potrivit reprezentanţilor DAC, iar aceştia şi-au continuat demersurile. Au contactat-o apoi pe proprietara imobilului, însă nici răspunsul său nu avea să ofere o pistă spre rezolvarea cazului. Aceasta ar fi confirmat clauza de habitaţie din contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului şi ar fi declarat că îi respectă dorinţa bătrânei de a se interna sau nu, punctând că nu are alte obligaţii legale. În concluzii, reprezentanţii DAC precizau că vor prezenta cazul Elenei S. membrilor fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“ Iaşi, organzaţie ce oferă îngrijiri socio-medicale la domiciliu persoanelor vârstinice aflate în dificultate şi că vor încerca să ia măsuri de igienizare şi menţinere periodică a curăţeniei.

A trecut de atunci o lună de zile, timp în care nu s-a schimbat nimic. Nimic în bine. S-au scurs încă 30 de zile în care bătrâna s-a chinuit să trăiască, blestemându-şi în gând anii. Singurele care îi trec pragul sunt două vecine, şi acestea în vârstă, şi acestea bolnave. Ele îi mai duc o farfurie de mâncare caldă, îi plătesc utilităţile şi îi fac cumpărăturile. „O ştiu de când era în putere şi-şi putea purta singură de grijă. Nu m-am putut detaşa de ea când am văzut-o la greu. Dar la câtă mizerie este în casa aceea şi la cum miroase, nu pot nici eu să stau mai mult de cinci minute. Totuşi, trec pe la ea zilnic şi, dacă merg să cumpăr ceva pentru mine, nu pot să nu mă opresc şi pe la uşa ei să o întreb dacă nu vrea ceva. Nu mai are pe nimeni. Nu o putem lăsa şi noi“, a spus doamna Deliman, o vecină. Situaţia devine din ce în ce mai critică, însă autorităţile se ascund în spatele refuzului femeii de a se interna într-un cămin social. „Oare o persoană la vârsta de 93 mai ştie ce e bine pentru ea însăşi? Reprezentanţii DAC au spus că bătrâna nu suferă de nicio afecţiune, dar ea nu a fost niciodată înregistrată la un medic de familie, unde ar putea figura bolile de care e posibil să sufere. E normal să privim lucrurile numai la suprafaţă? Cum mai sunt respectate drepturile omului în cazul de faţă, dacă lăsăm o bătrână să-şi trăiască ultimele zile din viaţă în propria mizerie, doar pentru că ea nu mai conştientizează ce e bine şi ce nu?“, se întreabă Gheorghe Atanasiu. Au trecut 45 de zile de la sesizarea autorităţilor locale şi lucrurile au rămas la fel. Nu chiar la fel, de fapt. Dacă înainte doar muştele roiau în jurul resturilor alimentare şi al cârpelor îmbibate în excremente, acum au apărut şi viermii. Una dintre vecine a povestit că, ultima dată când i-a trecut pragul bătrânei, a observat un vierme cum se cuibărea pe corpul femeii.

Un caz complicat

Contactată telefonic de către reporterii „Ziarului de Iaşi“, conducerea DAC a spus că i s-a adus la cunoştinţă situaţia Elenei S. şi că în cursul săptămânii locuinţa femeii va fi igienizată. „Bătrâna locuieşte în apartament cu drept de habitaţie viager şi a spus foarte clar că nu vrea să plece din casa ei. În aceste condiţii, nu poate fi dusă într-un centru medico-social. Miercuri însă ne mobilizăm şi trimitem o echipă împreună cu Poliţia Locală, Direcţia de Sănătate Publică şi Salubris şi până vineri sperăm să finalizăm curăţenia. Totuşi, atrag atenţia asupra faptului că DAC nu are obligaţia de a face curăţenie în casele oamenilor. Ajutăm în cazul de faţă pentru că, dacă nu o facem noi, nu o face nimeni. Dar nu suntem firmă de curăţenie. În plus, sunt mai mulţi paşi de parcurs în situaţii de acest tip: anchete sociale, evaluări la faţa locului, ne trebuie şi acordul bătrânei. Noi am făcut tot ce ţinea de noi. Am vorbit şi la Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă“, însă şi acolo se oferă ajutor în limita fondurilor şi a personalului, iar în cazul de faţă nu au putut interveni, nu au fost resurse. Primăria depune toate eforturile pentru asigurarea anumitor condiţii de trai, însă, repet, cu acordul persoanei în cauză“, a încheiat Luminiţa Munteanu, director executiv al DAC Iaşi.