Până cumpărăm un miel, să ne veselim niţel

* Scriam vineri că începem o serie de articole cu temă cetăţenească, îmbinând utilul cu plăcutul şi cu (se poartă pe la noi) inutilul, despre tot ce se cere în perioada asta şi despre disponibilitatea responsabililor de a asigura consumatorilor strictul necesar. E marţi, aşadar ne aflăm cu reportofonul la o fermă avicolă, unde stăm de vorbă cu cel mai în măsură să ne spună dacă vor fi destule ouă pentru sărbătorile pascale, domnul D. Cocoş, patronul, managerul şi directorul executiv al întreprinderii:

– Bună ziua, domnule Cocoş! Aveţi ouă?

– Da, avem ouă, dar se cuvine o mică precizare: azi nu e marţi, ci luni, şi nu vă aflaţi cu reportofonul într-o fermă avicolă, ci la noi, la stână. Şi eu nu-s domnul Cocoş, cum aţi zis, ci Moldoveanu, cioban. Iar cei de lângă mine sunt partenerii mei de afacere, domnii Vrânceanu şi Ungureanu, tot ciobani. Aţi încurcat zilele, fără îndoială. Cum se mai zice, vice-versa…

– Cum, astăzi nu e marţi şi asta nu e fermă avicolă?

– Vă garantez că e luni şi e stână! Se mai întâmplă: şi eu am păţit că, de 8 Martie, mă aştepta nevasta acasă, să vin cu cadouri, iar eu eram cu băieţii la bufet şi consumam cele 40 de păhărele, crezând că e 9.

– Totuşi, în cazul ăsta, dacă sunteţi ciobani şi aici este stână, cum de aveţi ouă?

– Suntem bărbaţi căsătoriţi, nevestele noastre au grijă de noi şi ne pun pacheţelul cu mâncare în fiecare dimineaţă. Avem chiar şi pui! Ouă fierte tari, copane de pui, sare, piper, muştar, pâine, cafea în termos şi bere în peturi.

– Sus, la munte, când plecaţi cu turmele, tot aşa vă pun soţiile pacheţel?

– Sus, la munte, e altă treabă. Acolo jonglăm din registrele de intrări şi ieşiri, trecem mai multe intrări de lupi la stână, deci mai multe pierderi, care nu-s pierderi, de fapt, ci câştiguri, că ne alegem şi cu friptura şi cu câte un cojocel.

– Deocamdată sunteţi aici şi vă pregătiţi să întâmpinaţi cererea de miei. Aveţi miei?

– Avem oi, berbeci, câini ciobăneşti, măgari, dar mieii formează o categorie aparte, ei sunt, cum le spunem noi, consumabile. Mă şi enervează cererea asta de miei doar înainte de Paşti. Înainte de Crăciun toţi taie porcul, dar porc se consumă tot anul, mai ales când e cald, că încep grătarele. Consumatorii de miel de la noi sunt ocazionali, nişte amatori. Dacă îţi place mielul, mănânci oricând; dacă nu, de ce-l consumi de Paşti? Ca să fii la modă, să fii trendy, ca tinerii care îşi lasă bărbi?

– Este o tradiţie. Şi dumneavoastră spuneaţi că pe 9 Martie beţi 40 de pahare de vin!

– Eu în fiecare zi beau 40 de pahare de vin, doar că atunci am încurcat zilele şi am băut pe 8 Martie vinul pentru a doua zi. Mă scuzaţi că sunt aşa de revoltat.

– Să revenim la oile noastre…

– Ba ale noastre! Matale n-ai oi, altfel n-ai fi venit aici, să mă baţi pe mine la cap.

– Aşa se spune, era o expresie…

– E o expresie de specialitate din meseria noastră, eu nu mă bag să vorbesc despre articole, titluri, corectură şi tehnoredactare. Să păstrăm nişte limite, totuşi!

– În fine… N-am înţeles bine: prin urmare, aveţi miei?

– Au mai rămas câţiva după ultimele evenimente.

– Care evenimente, despre ce vorbiţi?

– Păi, ca în fiecare an, au venit lupii… Jigodiile naibii au căpătat un reflex pavlovian, că vin taman de 1 Aprilie. Au înţeles că, dacă strigă careva în ziua respectivă "Lupu’ la stână!", nu vine nimeni, toţi cred că e păcăleală.

– Deci au venit şi v-au lăsat fără miei, nu?

– Nu chiar, că mieii erau înăuntru, dar au mâncat toate opincile ciobănaşilor, lăsate la intrare. De fapt, doar le-au compostat cu colţii şi au fugit cu labele la nas. Eu zic că a fost bine, era şi timpul să le schimbe.

– Deci mieii au rămas, înseamnă că faceţi faţă cererii pentru Paşti. Cum îi asomaţi?

– Le dăm în cap cu asomatorul până când ameţesc. Am interzis să se mai folosească asomatoarele băgate în priză, ca să nu-şi mai facă glume între ei ciobanii de la noi, glume ciobăneşti, cu asomatorul electric în timpul somnului, pe talpa năduşită!