Pixelul roşu

În aprilie 2009, imediat după protestele de stradă de la Chişinău care au dus la răsturnarea comunistului Voronin de la putere, am urmărit un documentar despre „Revoluţia tinerilor” produs de către un portal de ştiri moldovenesc cu afiliaţie moscovită. Atât de bine era montată povestirea, atât de reale păreau cadrele cu „fasciştii” români care organizaseră o lovitură de stat peste Prut pentru a readuce jandarmii în „Republică” încât – la un moment dat – mai că nu începusem să cred că şi eu făcusem parte, fără să ştiu, dintr-o monstruoasă conspiraţie împotriva „statalităţii moldoveneşti”.

Un bun prieten de la Chişinău, al cărui frate trăieşte şi munceşte de ani de zile în Sankt Petersburg, îmi povestea că în fiecare an, invariabil în ziua de Crăciun, televiziunea rusă de stat difuzează unul şi acelaşi documentar despre Revoluţia Română în care se explică amănunţit (era să spun „ca pentru tonţi”, dar mă abţin) cum „crudul popor român şi-a ucis iubiţii conducători tocmai de Crăciun”. Iar preţ de câteva zile, apoi, fratele prietenului meu trebuie să le explice amicilor săi ruşi că „românii săi” nu sunt nici pe departe atât de cruzi şi fără de Dumnezeu, ci că situaţia a fost cu totul alta în 1989.

Şi tot la televiziunea rusă de stat am văzut cu ochii mei cum, imediat după începerea războiului din Ucraina, până şi domnişoara care prezenta fel de fel de reţete culinare la matinalul televizat atrăgea atenţia telespectaorului rus neavizat că „borşul ucrainean este grav dăunător sănătăţii”.

Revenind la sfârşitul anului 2016 şi la tema acestui număr, cele două campanii electorale proaspăt încheiate – în Republica Moldova şi la noi acasă – au fost legate evident cu acelaşi fir roşu (ca şi culoarea preferată a câştigătorilor acestor scrutine, PSD-iştii lui Dragnea şi Socialiştii lui Dodon), manipularea ştiinţifică. În Republica Moldova, Maia Sandu a pierdut alegerile pentru că, printre altele, nu a lămurit foarte clar că nu va aduce în veci şi-n pururi „30.000 de refugiaţi sirieni musulmani” pe plaiurile Moldovei după ce ar fi câştigat scrutinul prezidenţial. În România, după cum bine ştim, scenariile cu „legăturile de familie” dintre premierul Cioloş şi celebrul Soros au deviat tema campaniei electorale fix spre canalul favorabil lui Liviu Dragnea şi ai săi. Nici în Republica Moldova, nici în România nici unul dintre concurenţii electorali principali nu şi-a asumat să spună pe faţă că îşi doreşte să mute ţara cu faţa spre Rusia, renunţând la rigorile şi principiile europene, însă mesajul subliminal transmis – prin tot felul de partide-satelit – a fost acelaşi: occidentul, putred şi perfid, abia aşteaptă să smulgă hălci din ţărişoarele noastre, Republica Moldova şi România. Nu rusul e rău intenţionat, Doamne Fereşte!, ci americanul şi europeanul, cei care ne distrug nouă, cu bună ştiinţă şi rea-voinţă, agricultura înfloritoare, industria sclipitoare şi sănătatea de oţel.

Un foarte bun cunoscător al spaţiului ex-sovietic povestea cum Rusia foloseşte de ani de zile Republica Moldova şi Georgia drept poligoane pentru testarea diferitelor tehnologii informaţionale manipulatorii în preajma campaniilor electorale pentru ca apoi, după perfecţionarea acestora, să le exporte şi în ţările unde există un interes strategic. De data aceasta în România nu s-a mai lucrat cu turişti şi sportivi ruşi în automobile Lada, precum în decembrie 1989, ci s-a folosit taman arma Occidentului, dreptul la liberă exprimare. Celebrul pixel albastru a devenit, fără să ne dăm seama, roşu.

În ultimul an au irupt în România, ca nişte ciuperci otrăvitoare, o groază de „gânditori” care propăvăduiesc în săli arhipline discursuri „motivaţionale” cu ideile lui Dughin, omul din creierul lui Putin. („Spectacole” pentru care – ca ironia să fie completă – naivii plătesc şi bilete costisitoare.) Portaluri de ştiri – gen Sputnik – antrenate iniţial în manipularea din Republica Moldova, alimentează acum cu minciuni (trecute cu siguranţă printr-un filtru sociologic) tot felul de temeri faţă de „maleficul” occident în timp ce, nu-i aşa?, nu ar trebui decât să cerem ajutorul fratelui mai mare de la Est şi el ar fi imediat aici ca să ne ajute.

Acum două săptămâni tocmai s-a anunţat oficial că RT, televiziunea rusească de stat, va începe să emită în Franţa din 2017. Nu ştiu câtă atenţie ar acorda vesticii unor est-europeni care par să nu se fi rupt încă de frământările trecutului însă, dacă aş putea, le-aş da un sfat: degeaba ferecaţi peste noapte porţile cetăţii, de teama stafiilor care încep să bântuie Europa, atât timp cât veţi lăsa televizorul deschis. 

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova