REVOLTĂTOR: Copii ucişi de lipsa unor fiole foarte ieftine

O problemă birocratică relativ minoră a sistemului sanitar românesc face ca numeroşi ieşeni cu cancer, mai ales copii, dar şi bolnavi de HIV/SIDA, să nu poată fi trataţi şi să moară cu zile. Firmele de distribuţie de medicamente, orientate doar spre profit, nu mai aduc acele medicamente necesare pentru că bolnavii sunt puţini, iar preţul lor e prea mic. Generice pentru aceste medicamente nu există. Ministerul a promis că va rezolva problema de acum câţiva ani, dar nu s-a schimbat nimic. Între timp, dramele petrecute la Iaşi sau în ţară s-au înmulţit. Unii părinţi apelează la şoferii de tir ca să facă rost de fiolele salvatoare. În unele locuri se apelează la bunăvoinţa unor fundaţii din străinătate. Sunt însă soluţii improvizate, şi de care beneficiază doar cei cu relaţii. Mulţi copii din familii nevoiaşe s-au resemnat deja în faţa nepăsării autorităţilor medicale. Ce promit totuşi oficialii?

Cancer şi virusul HIV. Acestea sunt două dintre maladiile care ne plasează pe primele poziţii în Uniunea Europeană ca mortalitate, boli care răpesc cele mai multe vieţi. An de an, sute de persoane se despart de această lume după ce sunt răpuse de cancer, iar zeci de tineri află că sunt infectaţi cu virusul HIV/SIDA, care le-a transformat complet existenţa şi îi îndrumă către o lume întunecată. Două maladii răsunătoare la nivel mondial, cu care statul româna a pierdut lupta. Viaţa persoanelor cu boli grave, chiar incu­rabile, atârnă oricum de un fir de aţă. Pentru a se recupera şi a trăi o viaţă obişnuită, cel mai important rol îl are tratamentul, care trebuie luat la timp şi la recomandarea unui specialist. Pe lângă sistemul medical precar, în România, de curând, medicamente vitale, necesare în terapie, care au scopul de a prelungi viaţa unui pacient, au fost scoase de pe piaţă, iar altele vor dispărea în curând, din cauza unor probleme pur birocratice. Şi, culmea, vorbim de medicamente foarte ieftine. Zeci de copii cu cancer renal sunt nevoiţi să aştepte gesturi umanitare de la străini pentru a supravieţui, deoarece singurul medi­cament care îi ajuta să lupte cu boala nu se mai găseşte. În tot acest timp, bolnavii seropozitivi sunt nevoiţi să se obişnuiască cu gândul că, în curând, nu se vor mai putea trata şi vor trebui să scoată din buzunare 15.000 de lei lunar, cine are, pentru a-şi procura medicaţia care le permite să trăiască. Asta pentru că statul a refuzat să le mai întindă o mână de ajutor, iar de luna viitoare spitalele nu vor mai avea tratamente.

Medicamente aduse din Franţa, de la Lyon

Holul Clinicii de Oncologie Pediatrică este trecut anual de cinci copii diagnosticaţi cu cancer renal. Acestora li se adaugă alţi trei, care află că au cancer la muşchi. Sunt puţini, în comparaţie cu statisticile în care apar minorii cu leucemie, însă au mai puţine şanse la viaţă, chiar dacă vin la spital în prima fază. Tocmai numărul mic de bolnavi a făcut ca pe aproape nimeni să nu mai intereseze soarta lor. Acum câţiva ani, de pe piaţă a fost retras singurul medicament care lupta împotriva cancerului la rinichi şi la muşchi. A fost scos pentru că este foarte ieftin, iar producătorii nu aveau profit în urma vânzării. În situaţia copiilor din regiunea Moldovei se află toţi cei din ţară. Actinomicina D nu se mai găseşte pe piaţa românească, ea abia poate fi procurată din străinătate. Zeci de medicamentele oncologice au fost retrase de pe piaţă de ani de zile. Diferenţa este că pentru cancerul renal nu există niciun generic, iar singura variantă pe care o au micuţii este să primească înlocuitoa­re, care nu sunt însă foarte eficiente, şi care presupun numeroase riscuri. „Neexistând niciun generic, ele pot fi înlocuite cu altele, care nu au însă aceeaşi substanţă activă. Din acest motiv, creşte riscul de deces, iar şansele de supravieţuire sunt reduse la circa 20%“, a precizat conf.dr. Ingrid Miron, şefa Clinicii de On­cologie Pediatrică din cadrul Spita­lului „Sfânta Maria“ Iaşi. Nefro­blas­tomul (n.r. – cancer renal) şi rabdo­mio­­sarcoamele (n.r. – cancer la muşchi) sunt tratate la Spitalul de Pediatrie corect doar datorită unei fundaţii neguvernamentale din Lyon, Franţa, care şi-a luat angajamentul de a trimite ea medicamentele necesare copiilor. Acest act de caritate nu va putea fi însă îndeplinit la nesfârşit, şi de nenumărate ori s-a întâmplat ca medicaţia să fie insuficientă. În astfel de cazuri, părinţii s-au văzut nevoiţi să caute disperaţi în alte ţări tratamentele.

Drama lui Ionel

În această situaţie se află părinţii lui Ionel, un băieţel în vârstă de cinci ani diangosticat cu cancer renal. Familia sa nu a putut pleca în alte ţări, dar a plătit un şofer de tir să le aducă medicamentele din Germania. „Problema nu este legată de preţ, pentru că medicamentul costă în jur de 20 de lei. Grav este că nu avem de unde-l procura, pentru că nu se găseşte nicăieri în ţară. Degeaba este ieftin, dacă e şi inexistent“, a adăugat conf.dr. Miron. Majoritatea copiilor care suferă de cancer renal ajung la timp la spital, în prima fază, pentru că abdomenul li se umflă, iar părinţii îşi dau imediat seama că are probleme de sănătate. Ei sunt operaţi, atunci când este cazul, în Spitalul de Pediatrie, de medicul Gabriel Apro­du, şeful Clinicii de Chirurgie Pedia­trică II din cadrul Spitalului de Copii.
Cu toate acestea, deşi vin în prima fază, atunci când există şanse de vindecare, sunt nevoiţi să stea la mila unor fundaţii străine, doar pentru a nu muri. De ani de zile, de când Actinomicina D a fost retrasă de pe piaţă, părinţii şi medicii s-au obişnuit şi fac eforturi supraomeneşti pentru a le asigura copiilor medicaţia necesară. Oficialii au tot promis că vor rezolva problema. Până acum nu s-a făcut însă nimic concret. O fi probabil numărul celor afectaţi prea mic, deci neimportant electoral?

O nouă criză: HIV

Pe lângă criza medicamentelor pentru cancer, nerezolvată de atâta timp, sistemul sanitar va fi nevoit să treacă curând printr-o nouă criză: tratamentele pentru bolnavii de HIV/SIDA se vor termina în curând, iar altele nu vor veni. Peste 10.000 de seropozitivi din întreaga ţară şi 1.000 de pacienţi din regiunea Moldovei sunt în pericol, pentru că, de la 1 iulie, unităţile medicale din Iaşi rămân fără tratamente. Acest lucru se întâmplă pentru că Ministerul Sănă­tăţii a decis ca licitaţia să nu se mai facă la nivelul fiecărui spital în parte, ci la nivel naţional, iar procedurile nu au început încă. Mai mult de două săptămâni, medicamentele existente în spitale nu vor mai ajunge. „Viaţa seropozitivilor depinde de medi­ca­ţie, iar lipsa unui singur medicament duce la înrăutăţirea stării şi chiar la deces“, a declarat prof.dr. Car­men Dorobăţ, preşedintele Cen­tru­lui Re­gional HIV/SIDA, Iaşi. Da­că situaţia nu se rezolvă, şi în con­diţiile actuale este clar că nu va putea fi rezolvată în timp util, pacienţii vor fi nevoiţi să-şi cumpere singuri medi­ca­mentele. Acestea se găsesc pe piaţă, dar costul unui tratament pe lună ajunge la 15.000 de lei. Câţi şi-l vor permite, însă?