Ştiri care zguduie lumea

De vreo doi ani, dacă nu chiar de mai demult, în ediţiile electronice ale ziarelor româneşti şi-au croit loc senzaţionalismele despre şefi de state. Curioasa modă este, fără îndoială, rezultatul unui mimetism dăunător. În presa românească se plagiază mai dihai decât în tezele de doctorat fabricate la uzina de intelectuali ai Academiei de Poliţie. Unele din textele apărute în mari publicaţii euro-americane, precum Frankfurter Allgemeine Zeitung sau The Washington Post, mor ca elefanţii ucişi de braconieri, în savana primejdioasă a presei româneşti.

Reţeta acestor grosolane furluări e lesne de recunoscut. Se preia textul, se elimină sursa, apoi se decupează conturul convenabil al ştirii. Decuparea, se înţelege, presupune scurtarea drastică a materialului, ca să nu se plictisească, Doamne-fereşte, neuronul cititorului. După ce operaţia de „traducere” s-a încheiat, se adaugă un titlu ţipător, şocant, cutremurător, apoi se sudează textul cu o fotografie cât mai mare şi, gata!, pachetul informaţional e pregătit de livrare prin curieratul rapid al internetului. În foarte scurt timp, textul astfel asamblat e multiplicat în zeci de clone care se propagă cu viteza luminii în toate colţurile patriei, poposind în paginile virtuale ale publicaţiilor regionale şi locale alimentate de la „centru”. În câteva ore, orice internaut poate citi respectivele exclusivităţi.

Nu are rost să vă închipuiţi că ziariştii români ar fi originali în privinţa acestui soi de „jurnalism online”. Fenomenul are răspândire globală şi se practică cu urmări greu de estimat cu precizie. Marii jucători de pe piaţa comunicării (Google, Facebook) nu au, deocamdată, soluţii pentru stârpirea fenomenului. De altfel, ce foloase ar aduce scoaterea din schemă a unei jucării care generează trafic? Toată lumea are de câştigat din acest negoţ cu baliverne. Câştigă şi reporterii de birou o pâine, primesc şi cititorii gogoşi pe care le pot rumega fără efort, strâng şi giganţii telecomunicaţiilor nişte saci de bani din reclamele agăţate ca nişte covrigi în coada acestor „ştiri”.

În acest spectacol al travestiurilor există, ca în orice show, o regie care asigură ordine şi ciclicitate. Nu orice şef de stat intră tam-nisam pe scena acestor „exclusivităţi” cutremurătoare. Aţi citit sau aţi auzit, bunăoară, despre aventurile galante ale preşedintelui Republicii Socialiste Vietnam ori despre pasiunile Marelui Duce de Luxemburg? Suntem, în schimb, mult mai consistent informaţi cu privire la misterele din viaţa preşedintelui S.U.A. sau la meandrele biografice ale „ţarului” rus.

Ştim, de pildă, că atât Barack Obama, cât şi Vladimir Putin au fost copii din flori cărora le-a surâs, însă, norocul şi au fost adoptaţi de nişte oameni cu frică de Dumnezeu care şi-au rupt bucăţica de la gură numai ca să le ofere copiilor lor o educaţie aleasă. Chiar şi preşedintelui-ales Donald Trump i-a surâs aceeaşi stea norocoasă. Ce ar fi ajuns micuţul Donald (Dawood Ibrahim Khan) dacă nişte americani de omenie nu l-ar fi înfiat din Pakistan, aşa cum ne informa, în urmă cu o săptămână, cotidianul Evenimentul zilei, citând cu onestitate un canal pakistanez de ştiri invocat, de altfel, şi de prestigioasa publicaţie Daily Mail? Aşadar, dacă le doriţi copiilor dumneavoastră să ajungă şefi de state, ar fi indicat să îi daţi cât mai curând spre adopţie. Uitaţi-vă la cancelarul Angela Merkel ce sus a ajuns! Deşi e fata nelegitimă a lui Adolf Hitler (romaniatv.net, 12 ianuarie 2014), a fost numită liderul lumii libere, în condiţiile în care Barack Obama va fi în curând înlocuit la Casa Albă de un pakistanez musulman cu o freză rebelă.

E, de asemenea, ştiut că şefii marilor state ale lumii sunt poate prea simţitori faţă de sexul opus. Că o fi sau nu din cauza traumelor adopţiei, nu avem de unde şti! Dar nu degeaba s-a scris că Vladimir Putin şi-a bătut şi şi-a înşelat în mod repetat fosta soţie. Cât despre alaiul de amante al preşedintelui Barack Obama şi despre divorţul de Prima Doamnă ce ar mai fi de zis în afara celor scrise de torpiloarele presei româneşti (Libertatea, 14 februarie 2015, Click, 17 februarie 2015)? Să fim drepţi şi să adăugăm că Dawood Ibrahim Khan nici nu s-a instalat în funcţia de preşedinte al SUA şi are deja reputaţie de mare crai. E clar că tocmai de-aia n-o vrea pe nevastă-sa în Casa Albă!

Ultima perlă din acest şirag de breaking news îl are ca personaj principal tot pe Vladimir Putin. Să cităm din Evenimentul zilei (ediţia electronică din 22 noiembrie 2016, autor: Daria Andrieş), cotidianul de legendă în paginile căruia o găină a născut pui vii: „presa a scris că mama actualului preşedinte rus, Vladimir Putin, este de fapt originară din Georgia, şi l-ar fi dat pe actualul preşedinte rus spre adopţie când acesta avea 10 ani. Informaţia nu a fost confirmată niciodată. Un alt zvon care circulă despre Putin este că originile sale sunt, de fapt, româneşti. Astfel, stră-străbunicul lui Vladimir Putin ar fi fost român din Basarabia şi s-ar fi numit Vladimir Putină”. Şi, mai apoi: „Vladimir Putină ar fi fost unul dintre cei 400 de soldaţi din garda personală a lui Dimitrie Cantemir, cu care acesta s-ar fi retras în Rusia după o bătălie pierdută la Stănileşti, pe Prut, în 1711”.

Am cercetat rapid sursele nedeclarate ale ştirii şi sunt în măsură să le comunic cititorilor următoarele informaţii de penultimă oră. După toate probabilităţile, Vladimir Putină s-a născut pe 18.03.2014, pe un blog satiric (glasul-moldovei.blogspot.ro). Pe 20 noiembrie 2016, „exclusivitatea” a fost reîncălzită, ca fapt serios, de un site din Republica Moldova, unica.md. Materialul a primit peste 2.000 de like-uri. Pe 21 noiembrie, ştirea care a zguduit lumea a fost redifuzată pe realitatea.net (mai poposise acolo şi în iulie 2015), iar apoi a fost preluată de ziare. Ar fi de mirare nu o prizăm la jurnalul de seară, în prezentarea mieroasă a vreunei şpicheriţe cu ambiţii mai cristaline decât dicţia!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi