Supa, medicamentul minune din bucătărie

De Redacția

sâmbătă, 16 martie 2013, 02:50

9 MIN

Fierberea a introdus în meniul strămoşilor noştri noi moduri de preparare a hranei. Prin acest proces alimentele capătă un gust nou şi pot fi combinate în multiple moduri. În epoca modernă supele au devenit o mâncare preţioasă pentru bolnavi. Supele crude, din bucătăria „fără foc” sunt adevărate „bombe” de vitamine. Acestea se prepară rapid, numai din ingrediente proaspete, sunt nutritive şi răcoroase.

Mâncarea preparată se pare că a apărut o dată cu primul foc pe care omul l-a descoperit în preistorie. Focul a dus şi la apariţia artei gătitului deşi începuturile acestui domeniu s-au rezumat doar la o bucată de carne prăjită sau câteva rădăcini coapte. De-a lungul veacurilor însă, prepararea hranei a evoluat până la rangul de artă. Oamenii au descoperit pe parcurs condimentele, apoi şi-au făcut vase în care să fiarbă mâncarea, în acest fel descoperind şi supa. Supele au evoluat însă foarte mult în funcţie de ingredinetele folosite, de gusturi, condimentele specifice fiecărei regiuni, de culturi sau clase sociale.

Dacă la începuturi supa era numai o apă fierbinte în care erau încălzite alimentele în „oale” naturale, tehnica de gătire prin fierbere a fost utilizată mai târziu când oamenii au descoperit vasele rezistente la căldură şi impermeabile.

Aşadar, fierberea a introdus în meniul strămoşilor noştri noi moduri de preparare a hranei, noi gusturi şi, bineînţeles, o utilizare mai completă a produselor de origine animală sau vegetală. Astfel că, oasele animalelor au devenit şi ele hrănitoare prin fierberea lor, iar extragerea nutrienţilor prin fierbere din unele seminţe sau rădăcini ale plantelor au făcut ca acestea să devină mai uşor comestibile. Prin acest proces alimentele capătă un gust nou şi pot fi combinate în multiple moduri.

Însă istoria nu consemnează când oamenii au început să consume zeama fierturilor. Cel mai probabil oamenii nu iroseau nimic şi atunci supa rezultată era consumată împreună cu conţinutul fiert. Ceea ce se ştie este că supele şi terciurile au fost consumate încă din neolitic, descoperirile arheologice consemnând acest lucru.

Evoluţia supei în Europa

În zona europeană supele au supravieţuit prăbuşirii Imperiului Roman de Vest, iar cele care veneau din Asia Centrală au intrat în cartea de bucate europeană după căderea imperiului Bizantin, în 1954. Turcii, noii cuceritori, au limitat consumul supelor la un anumit moment al zilei sau ca un fel de mâncare în timpul unei mese. De altfel, legumele sunt şi astăzi ingredientul principal în supele turceşti.

În vestul Europei bucătăriile tradiţionale au apărut în momentul în care arta culinară turcească era deja stabilită şi stilurile solidificate. Manuscrisele cărţilor de bucate medievale arată că reţetele din ţările europene precum Anglia, Italia, Catalonia, Franţa se suprapuneau. Terciurile din cereale şi supele erau consumate mai ales de către oamenii de rând, iar mâncărurile servite nobilimii erau asemănătoare mai în toate casele nobiliare din Europa.

Supele erau servite în castroane şi erau băute direct din recipient. Pentru casta nobililor supa în sine, adică doar zeama, era considerată un aliment pentru oamenii de rând, iar cea mai importantă parte din aceasta, conţinutul fiert, era pentru bogaţi. Se poate vorbi şi despre faptul că supa era folosită ca un sos care avea rolul de a păstra calde ingredinetele fierte sau de a da o anumită savoare legumelor şi cărnii fierte. Supele mai erau îmbogăţite cu bucăţele de legume şi carne, tăiate şi puse înapoi în lichid.

În general, până la apariţia furculiţei şi lingurii, supele şi a mâncărurile erau consumate direct din boluri, iar bucăţile erau scoase cu mâna sau cu vârful cuţitului.

Moda secolului XIV în Europa a schimbat însă totul: hainele cu gulere largi şi rigide de dantelă necesitau apariţia unor tacâmuri care să îi ajute pe meseni să îşi păstreze hainele curate. Apariţia lingurii face ca supa să poată fi consumată cu mai multă uşurinţă. O întreagă artă de folosire a lingurei a fost pusă în mişcare pentru a transporta lichidul în echilibru de la castron la gură. Treptat, lingura a devenit tacâm de bază la masă pentru clasele superioare. Primele linguri aveau cozi scurte astfel că erau destul de nepotrivite pentru consumarea supelor. Cozile se lungesc însă de-a lungul timpului, adâncitura se măreşte acest lucru permiţând transportarea unei cantităţi mai mari de supă la gură, fără a fi vărsată pe gulere.

Zeama de legume contemporană

În epoca modernă supele au devenit un fel de mâncare foarte apreciat, o mâncare preţioasă pentru bolnavi, uneori chiar sofisticată. Astfel că, industria modernă a restaurantelor este bazată pe supă. Reţetarele cu supe au devenit foarte cunoscute şi folosite iar popularitatea supei a crescut foarte mult. Bucătăria franceză se pare că este sursa multor reţete de supe moderne, în Franţa secolului al XVIII-lea acestea fiind primele mâncăruri servite în restaurantele publice.

Astăzi, supa este prezentată în multe moduri: la conservă, deshidratată, portabilă sau specială pentru microunde. Este apreciată astăzi datorită calităţilor sale hrănitoare, fie că este fiartă sau făcută la rece, fiind considerată o delicatesă chiar dacă preţul ei este foarte scăzut. De asemenea, supa face parte din toate cărţile de bucate ale lumii, fiind o parte stabilă a meniului tuturor popoarelor pământului. Unele supe sunt acrite cu borş, zer, oţet sau zeamă de lămâie şi apare un nou fel de mâncare borşul sau ciorba mai bine spus supa acrită.

Supele sunt servite cu crutoane astfel încât prepararea lor este simplă. Se foloseşte pâine veche, de două zile care se taie cubuleţe. Într-o tavă unsă cu ulei şi presărată cu sare şi piper se pun cubuleţele de pâine apoi se lasă la cuptorul încins 10-15 minute pînă devin aurii. Pot fi uscate, fără a fi unsă tava cu ulei, şi apoi prăjite în unt câteva minute. Acestea se vor servi calde, imediat.

Supă crudă de castravete cu avocado

E nevoie de un mixer pentru a obţine o supă delicată, răcoroasă, foarte gustoasă şi fără foc.

Ingrediente: 900 g castraveţi reci, zeamă de la o lămâie sau după gust un avocado copt, 4 linguri iaurt şi o lingură de smântână, puţină pastă de ardei iute, o ceapă mică roşie tocată fin, o roşie fără seminţe şi tocată mărunt,una două linguri ulei de măsline, 3-4 frunze de busuioc tăiate fâşii fine.

Se iau castraveţii şi se curăţă de coajă apoi se taie în sferturi pe lungime pentru a li se scoate seminţele dacaăeste cazul. Se păstrează un sfert de castravete pentru ornat iar restul se taie în bucăţele mai mici şi se pun în blender cu jumătate din zeama de lămâie. Se mixează pînă se obţine un piure. Avocado se curăţă şi se taie păstrând o bucată pentru ornat şi se pun în piureul de castravete din mixer/blender. Se mai adaugă iaurtul şi smântâna, sosul de ardei iute, uleiul de măsline şi se mixează iar până devine compoziţia ca o cremă. Se adaugă sare şi piper după gust şi de acru daca mai e nevoie. Supa se ţine la rece până la servire. Sfertul de castravete, ceapa roşie, bucata de avocado, roşia se taie cubuleţe şi se pun într-un bol unde sunt stropite cu ulei de măsline şi busuioc. Supa se gustă de sărat/piperat şi dacă compoziţia nu este prea groasă. În acest caz se mai adaugă apă şi condimente. Apoi se toarnă supa cremă în castroane reci şi se ornează cu legume mărunţite şi ulei de măsline.

Supă de roşii din bucătăria fără foc

Supele crude au avantajul că sunt preparate foarte repede, 10-15 minute, ingredientele sunt proaspete iar pe timpul verii sunt numai bune în zilele călduroase.

Ingrediente: trei roşii mari,un ardei verde şi o jumătate ardei roşu, o ceapă mai mică,un castravete,un căţel de usturoi,patru linguri de oţet,patru linguri de ulei de măsline,o linguriţă de sare, 300ml apa, crutoane.

Numită şi Gazpacho, "supa de roşii" tipic spaniolă, este mâncarea preferată de aceştia mai ales pe timpul verii. Răcoroasă şi gustoasă nelipsita supă se pregăteşte în numai zece minute. Nu necesită foc şi se pregăteşte numai din ingrediente proaspete. Legumele se spală, se cutăţă şi apoi se taie în bucăţele şi se pun în blender apoi peste ele se adaugă ulei, sare, apă şi oţet. Se mixează bine şi se dă la rece până la servire. Se mănâncă rece de la frigider cu crutoane bine prăjite.

Supă cremă de sfeclă roşie

Supele cremă au în componenţa lor legumele bine fierte şi apoi mixate. Sunt hrănitoare, gustoase şi se prepară într-un minim de timp: 30 de minute. Acum e timpul să te pregăteşti pentru o supă foarte veselă şi colorată, hrănitoare şi revigorantă, plină de vitaminele necesare pentru trecerea de la anotimpul friguros la cel cald.

Ingrediente: o sfeclă roşie de mărime potrivită, o ţelină rădăcină mică,o ceapă,trei-patru linguri ulei,jumătate de litru de apă, nucşoară, sare,o lămâie.

Se curăţă ceapa şi apoi se pune pe foc cu 50 ml apă şi patru linguri de ulei. Sfecla şi ţelina se curăţă bine apoi tocate cuburi mici vor fi adăugate peste ceapă. Se lasă câteva minute să fiarbă cu ceapa apoi se adaugă restul de apă fierbinte şi se mai lasă să fiarbă 20 de minute. Se scot legumele şi se pun în blender pînă se obţine un piure apoi se adaugă încet supa mixându-se în continuare. Se potriveşte de sare, nucşoară şi zeamă de lămâie. Când va fi servită se pune supa în castroane cu crutoane, smântână şi felii de lămâie.

Supă cremă de ciuperci cu nuci

Cu o complexitate redusă şi un pic mai mult timp pentru pregătire (40 minute) supa cremă de ciuperci este apreciată din ce în ce mai mult. Este foarte hrănitoare, are un gust delicios şi poate înlocui orice fel de mâncare cu carne.

Ingrediente: o ţelină curăţată şi rasă pe răzătoarea mare, un praz tocat, jumătate de kilogram de ciuperci tocate, două linguri de unt, două pahare de lapte, o jumătate de pahar vin alb, un pahar de smântână, 500 ml de supă de legume, miezul pisat de la 30 de nuci, sare, piper, o legătură pătrunjel verde, crutoane.

Într-o oală se pune untul să se topească şi se adaugă legumele, ciupercile şi nuca prăjită puţin apoi se amestecă pe foc câteva minute. Se adaugă lapte, supă, vin, piper şi sare. Se lasă să fiarbă 30 minute până ce legumele s-au muiat. Se pun în blender legumele strecurate până se obţine un piure care se subţiază cu smântână şi supa în care au fiert legumele. Se serveşte cu crutoane şi pătrunjel verde tocat fin şi nuci feliate şi prăjite în unt.

Sandu MARIN