Prof. dr. Dumitru D. Brănişteanu, medic primar endocrinolog, Clinica de Endocrinologie, Spitalul „Sf. Spiridon“ Iaşi:

„Afecţiunile tiroidiene sunt frecvent întâlnite şi trebuie tratate atunci din momentul diagnosticării, altminteri pot determina, chiar în formele uşoare, complicaţii de diverse naturi (cardiace, metabolice, neurologice, psihice, gastrointestinale, hematologice, cutanate). Aceste afecţiuni pot fi tratate medicamentos. Medicamentele folosite pot avea şi ele, precum multe altele, şi efecte secundare. Cele scrise nu doresc totuşi a sădi teama în sânul pacienţilor care trebuie să urmeze un astfel de tratament, deoarece efectele secundare se întâlnesc la o minoritate absolută a pacienţilor, cei mai mulţi dintre aceştia tolerându-le foarte bine, atunci când sunt luate sub supraveghere medicală şi în cunoştinţă de cauză.

Ce probleme pot apărea

În condiţii de funcţionalitate tiroidiană crescută (hipertiroidie, ca de exemplu boala Basedow-Graves sau guşă nodulară toxică), se utilizează frecvent medicamente care inhibă lanţul de sinteză tiroidian, fiind denumite din acest motiv „antitiroidiene de sinteză“ – produsele mai utilizate în România fiind Carbimazol, Metimazol, Tirozol. Antitiroidienele de sinteză pot determina unele efecte secundare. Dintre acestea, cel mai frecvent întâlnit (până la 3-5% dintre pacienţi) este o reacţie alergică cutanată de diverse grade de intensitate – adesea uşoară şi care se atenuează în timp, manifestându-se sub formă de mâncărime uşoară a pielii, uneori mai severă, însoţită de erupţii cutanate generalizate, necesitând oprirea tratamentului şi hotărârea de a adopta o altă strategie terapeutică (chirurgicală sau administrare de iod radioactiv). Alte efecte secundare asociate antitiroidienelor de sinteză se întâlnesc mult mai rar, dar sunt mai severe. Acestea pot avea în 0,3% din cazuri un efect toxic asupra măduvei osoase, cauzând o scădere a numărului de globule albe (leucopenie), iar prin aceasta o scădere a apărării organismului împotriva infecţiilor. Din acest motiv, pacientul supus tratamentului cu antitiroidiene de sinteză trebuie să fie informat că, dacă apar manifestări neplăcute, precum durere în gât şi febră, acestea pot avea legătură cu tratamentul, care trebuie întrerupt în urma găsirii unui număr redus de globule albe în sânge (mai mic de 3.000-3.500 globule albe pe milimetru cub). Şi mai rar (am avut doar două cazuri în aproape 20 de ani de practică medicală) antitiroidienele de sinteză pot determina hepatita fulminantă prin efectul toxic asupra ficatului. Pacientul are o stare generală proastă, cu fenomene digestive de tip diaree, greţuri, lipsa poftei de mâncare, iar uneori scaune decolorate, urina închisă la culoare şi îngălbenire a pielii şi albului ochilor din cauza acumulării de bilirubină. Probele sangvine dovedesc prezenţa unui nivel crescut al enzimelor hepatice (transaminazelor) şi a bilirubinei conjugate, fără antecedente infecţioase (hepatita), în contextul utilizării antitiroidianului de sinteză. Oprirea la timp a medicaţiei determină reversibilitatea funcţiei hepatice.

Efectele utilizării îndelungate a antitiroidienelor de sinteză

Utilizarea antitiroidienelor de sinteză determină iniţial o perioadă în care pacientul se simte din ce în ce mai bine, datorită normalizării secreţiei de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă inhibată de medicaţie. Tratamentul trebuie însă supravegheat medical periodic. În caz contrar, utilizarea îndelungată a antitiroidienelor de sinteză, fără ajustarea dozei terapeutice în funcţie de necesităţile individuale, va determina blocarea completă a funcţiei tiroidiene şi apariţia treptată a semnelor de hipotiroidie (creştere în greutate, somnolenţă, bătăi incetinite ale inimii, uscăciunea pielii, constipaţie rebelă la tratament etc.) – imagine în oglindă a simptomatologiei iniţiale de hipertiroidie. Aceste modificări sunt uşor de tratat prin scăderea dozei de antitiroidian de sinteză şi/sau adăugarea la tratament a unei doze de hormoni tiroidieni, pentru compensarea deficitului secretor tiroidian indus medicamentos. În această situaţie de hipotiroidie indusă de neglijarea controlului periodic, tratamentul cu antitiroidiene de sinteză nu trebuie aşadar întrerupt, ci doar ajustat“.

Hipotiroidia: frecvent întâlnită la femei, afecţiunea trebuie tratată sub urmărirea endocrinologului!

„Hipotiroidia e o afecţiune frecvent întâlnită, mai ales la persoane de sex feminin. Odată diagnosticată, hipotiroidia trebuie tratată prin substituirea cu hormoni tiroidieni a activităţii unei glande tiroide afectate (de exemplu distrucţie autoimună) sau absente (de exemplu după ablaţia tiroidei din varii motive). Tratamentul trebuie însă urmărit clinic şi biologic de specialist. Excesul de hormoni tiroidieni prin utilizarea de doze inadecvate de substituţie se numeşte hipertiroidie iatrogenă. Pacientul va avea semne şi complicaţii sugestive, asemănătoare altor stări patologice care determină hipertiroidie: palpitaţii, scădere ponderală, agitaţie, nervozitate, tremur al extremităţilor şi – uneori – complicaţii apărute paroxistic, precum fibrilaţia auriculară. Hipertiroidia iatrogenă este uşor de corijat prin adaptarea dozei de hormoni tiroidieni la necesităţile organismului, dar nivelul hormonilor tiroidieni nu se normalizează imediat, ci după un anumit interval de timp; de aceea pacientul trebuind să fie urmărit în mod repetitiv“, completează prof. dr. Brănişteanu.