Trei paşi pentru o Justiţie cu majusculă

Trei momente dure, dar absolut necesare, vor produce transformarea justiţiei din România într-o putere autentică. Dar şi, pe cale de consecinţă, a înapoiatei societăţi româneşti de la începutul mileniului al treilea într-o lume mai dreaptă.

Primul moment a fost reprezentat de întâia condamnare a ex-premierului Adrian Năstase. A fost semnalul că politicienii nu mai sunt deasupra legii. Din acest motiv, o spaimă grovază a împins USL, în vara lui 2012, să treacă la represalii. PSD şi PNL s-au arătat capabile să distrugă, în câteva zile, toată bruma de credibilitate externă a României, doar pentru a-l salva pe Năstase. Atunci s-a compromis iremediabil Crin Antonescu. Atunci, "justiţiarul” Ponta şi-a dezvăluit adevărată faţă. Din fericire, pentru că puciul USL nu a reuşit, justiţia a trecut hopul şi s-a pus pe găbjit miniştri, parlamentari, primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri etc. Şi bine le-a făcut! Locul corupţilor este la puşcărie, nu în fruntea noastră.

Al doilea moment important îl trăim acum. Condamnarea lui Dan Voiculescu trebuie privită ca un nou semnal. Cei care au falimentat economia naţională, prin privatizări dubioase, nu mai sunt intangibili, graţie forţei lor financiare colosale. Este de aşteptat ca, de azi, toate poveştile dispărutelor întreprinderi româneşti să fie cercetate. În fiecare dintre ele, vom întâlni un Voiculescu, din partea "foştilor”, dar şi un Mencinicopschi, din partea salariaţilor, care, alături de câţiva trepăduşi, au derulat un şmen care a distrus o instituţie. Deseori, o foarte mare instituţie. Toţi pensionarii de azi, care se consideră oneşti, dar în urma cărora au rămas doar nişte ruine mizerabile, trebuie să ceară să (li) se facă dreptate. Doar în acest fel, marii profitori ai tranziţiei vor ajunge la închisoare. Locul hoţilor este la puşcărie, nu la cârma ţării.

Al treilea moment esenţial trebuie să devină condamnarea lui Mircea Băsescu. Iar fratele preşedintelui merită o pedeapsă cât mai aspră. Doar aşa va fi lansat semnalul că urmează destructurarea mafiei. A unei mafii care înseamnă o încâlcită, dar eficientă reţea de interese ce conţine clanuri ţigăneşti, magistraţi, notari, miliţieni, securişti, afacerişti veroşi şi politicieni etc., care au acaparat, întotdeauna prin ilegalităţi strigătoare la cer, dar încă nepedepsite, mare parte din societatea românească. Acesta va fi pasul cel mai greu, pentru că justiţia va lovi şi în ea însăşi. Un infractor ca Bercea Mondial a scăpat atâta vreme deoarece se înrudea cu alde Mircea Băsescu, dar şi pentru că mituia magistraţi. Cine sunt procurorii şi judecătorii care-i protejează pe Bercea şi pe cei ca el? Verificaţi-le averile şi veţi afla. Când numele lor vor fi cunoscute, întreaga reţea va putea fi anihilată. Sunt convins că vom avea mari surprize. Dar locul bandiţilor este la puşcărie, nu în lumea bună, pentru a ne servi ca modele.

În final, o mică recomandare. Este de asemenea absolut necesar să nu cădem nici în capcana bucuriei isterice, dar nici în cea a milei nemeritate. Locul lui Năstase, al lui Voiculescu, al lui Băsescu (Mircea), al lui Becali etc. este la puşcărie. Ei şi cei ca ei au făurit România urâtă de azi. Indiferent de simpatiile noastre politice, orice condamnare de acest fel trebuie salutată. Ele nu sunt politice, chiar dacă cei condamnaţi sunt aproape întotdeauna politicieni. Abia acum se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple după 1989. Când românii, probabil îmbătaţi de atâta libertate, cereau capul lui Corneliu Coposu.