Uimiri

La început cazuri mai aşa şi aşa: „Pompierii au reuşit să pătrundă în imobil prin forţarea uşii, iar ceea ce au găsit în interiorul apartamentului i-a şocat" (grămezi de gunoaie; renunţăm la indicarea surselor; toate exemplele sunt recente, de pe internet); „Gabi B., fostul mare atacant, a rămas şocat de modul în care fundaşul dreapta al oaspeţilor a ales să-l deposedeze pe mijlocaşul…"; „Străini stabiliţi aici despre ce i-a şocat în România". Termen bun şi pentru descrierea de accidente, anomalii sau cazuri de-a dreptul înfiorătoare: „Doctorii au rămas şocaţi de starea bătrânei" [era deshidratată]; „O tânără a rămas şocată când a aflat că logodnicul ei îi este frate"; „un sătean a auzit grozăvia şi când s-a dus să vadă ce se întâmplase [o crimă sadică] a rămas şocat" (dé, ca săteanul!). Dar eticheta este bună şi pentru scene din programe de divertisment: „Moment penibil! Juriul a rămas şocat de interpretarea acestei domnişoare!"; „Toată lumea a rămas şocată când au văzut [!] ce a făcut femeia…" [o farsă]. S-a ivit şi reflexivul: „S-a şocat când a văzut cine i-a deschis uşa" (relatare după presa din străinătate).

► Şocul! Sensul verbului prezent în citatele de mai sus („a impresiona, neplăcut; a contraria, prin atitudini, vorbe, gesturi") este unul derivat, pornind de la cel din fiziologie (şi medicină) al subst. şoc (rezumativ): „stare patologică gravă, manifestată prin dezechilibru fizic şi psihic" (de unde, prin extensie, „impresie puternică, violentă"). Dar, la bază, se află întrebuinţarea cuvântului în alt limbaj funcţional, cel al fizicii (şi mecanicii): „ciocnire, izbire bruscă şi violentă între două corpuri" etc. (vezi „şoc termic"; „undă de şoc"; „unitate (militară) de şoc").

► Dinspre proiecţia planetară. Este posibil ca înstăpânirea termenului discutat în conştiinţa publică din zilele noastre să se fi produs după apariţia, în 1970, a bestsellerului lui Alvin Toffler, Future Shock (traducerea românească, „Şocul viitorului", datează din 1973). De la complicate probleme shoking din viziunea futurologiei (sociale, ale economiei şi culturii), s-a putut destul de uşor ajunge, în limbajul facil, ca aproape orice emoţie sau îndreptăţită uimire să fie identic diagnosticată, recurgându-se, comod, la verbul respectiv (aşa cum am constatat), ca şi la substantiv, preluat de jurnalişti din engleză. Iată reflexe ale derizoriului, dovedite de însăşi glosarea termenului: „Când s-a dus să strângă ouăle din coteţul găinilor a avut un şoc: într-un cuib a găsit trei bucăţi de culoare neagră". „Şocul" este relativ; iată continuarea: „I s-a părut ciudat, aşa că le-a pus la clocit"; sau: „Şi-a cumpărat o merdenea, dar când a muşcat a avut un şoc!"; în momentul respectiv, cumpărătoarea „a avut o mare dezamăgire": în plăcinta cu brânză a găsit o capsă metalică (ruginită!). Nu că impresia n-ar fi fost neplăcută, dar…

► Zone acoperite. În cazurile prezentate imediat anterior, ca şi în cele de la început, substantivul şi verbul derivat aparţin unei strategii de ademenire a interlocutorului şi, curent, iau locul a numeroase resurse lingvistice anterioare, sau paralele, de două categorii, lexic vechi, comun, şi neologisme, rafinate. Fără operaţii directe de substituire în enunţurile citate, parcurgem, selectiv, oferta sinonimică a dicţionarelor de profil, stăruind asupra participiilor (frecvent adverbe şi adjective).

– Termeni vechi: uluit, minunat, dezamăgit; cu extensie de… durificare: îndobitocit, buimac, răscolit, năucit, năuc, tehui, zăbăuc, ba chiar prostit şi tâmpit.

– Neologisme: consternat, perplex, stupefiat, bulversat, derutat, deconcertat, dezorientat, interzis, epatat, frapat.

► Pierit–au? (preluăm o celebră interogaţie retorică a lui Hasdeu, cu privire la dispariţia dacilor). Şocul ca şocul, dar se apelează încă la cuvinte vechi al căror semantism figurat surclasează clişeul din limbajul jurnalistic facil. Mai întâi, ca simple glose; cazul ciudăţeniei ori dezamăgirii de mai sus. Iar reportajul are nevoie de culoare: „A avut un şoc uriaş când a găsit oul ăsta gigant în coteţul găinilor. Când l-a spart şi a văzut ce era în el şi-a făcut cruce!". Dar şi… solistic, pentru impresie: „Întreaga localitate s-a crucit la o asemenea veste”; „Toată lumea s-a crucit când l-a văzut [pe Brad Pitt] la Globurile de Aur!". Iată şi expresia uimirii (considerate) planetare: „Aceste lucruri pe care le întâlneşti doar în Japonia au lăsat toată planeta cu gura căscată" (video: design în ceea ce priveşte bideurile, papucii de odaie; automate, machiajul fetelor, roboţii). Nici neologismul livresc nu cedează: „Graficul care i-a bulversat pe elevii de clasa a VIII-a la examenul de Matematică" (cu revenire adecvată mediului: „i-a băgat în ceaţă").

► Muţenie! „În ziua în care clipul a fost publicat, tot internetul a rămas mut!" („un tânăr din Bucureşti a uimit o lume întreaga cu exerciţiile sale la bară"). 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi