Caută 
4 MIN
După Hayssam, ar merge şi Nana’a.
Va vorbi Omar Hayssam? Dar ce “noutăţi” să spună? Chiar dacă s-ar pune sirianul pe povestit, nimic nu se va întâmpla. Guvernarea Năstase e atât de departe, iar faptele sunt atât de vechi, încât justiţia – şi-aşa lentă – n-ar face altceva decât să constate nişte prescrieri. Cât despre prestigiul social-democraţilor în faţa alegătorilor, există un singur răspuns: scorul alegerilor de anul trecut. Aşadar, nimic nou în acest capitol, în afară de faptul că el deschide o cutie a Pandorei. Chiar a fost o acţiune de comando pe teritoriul sirian? Puţin probabil, dar dacă asta a fost, atunci ea s-ar putea repeta. Cu Hayssam doar s-a spart gheaţa pe tărâmul “operaţiunilor neautorizate”, vorba lui Băsescu. Pe calea legală tonul s-a dat mai demult, cu alde Necolaiciuc de la CFR şi Popa de la FNI. Nici după prinderea acestora nu s-a întâmplat mai nimic spectaculos: căile ferate sunt tot pe ducă, iar deponenţii de la FNI tot fără bani au rămas.
Cazul Hayssam măcar a decurs rapid: faptele s-au petrecut în 2005, iar în 2007 sirianul era deja condamnat la 20 de ani de închisoare pentru terorism. Numai că, aşa cum făcuseră şi alţi conaţionali de-ai lui, el a reuşit să fugă din ţară. Presa a consemnat şi cum: ascuns printre ovinele pe care un vas le ducea din România taman în Siria. A făcut-o de oaie, cum s-ar spune, pentru că până la urmă a ajuns de unde a plecat.
Nimeni nu l-a aşteptat pe Omar Hayssam, deunăzi, când a fost adus înapoi în România. În schimb, pe fraţii Nana’a i-ar aştepta vreo 2300 de oameni, câţi angajaţi erau la Terom la sfârşitul lui 2002, când sirienii s-au înstăpânit pe Combinatul de Fibre Sintetice. În numai doi ani, 2003 şi 2004, Ammar şi Hassan au cărat peste graniţă lăzi cu bani, lăsând CFS-ul pe butuci şi angajaţii lui muritori de foame. În termeni juridici, ei şi acoliţii lor au fost acuzaţi în primă fază de deturnare de fonduri, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani.
Ca şi Hayssam, cei doi sirieni de la Iaşi au fost ţinuţi în braţe de PSD, ai căror lideri inclusiv locali nu au mişcat un deget ca să prevină dezastrul. Poate cea mai bună dovadă este că ultimul dintre fraţi a părăsit România imediat după schimbarea de regim de la sfârşitul anului 2004. Informaţia potrivit căreia Ammar Nana’a ar fi plecat direct de pe aeroportul Otopeni, ştiind şi profitând de o fereastră de numai câteva ore între expirarea mandatului de arestare şi reînnoirea lui, nu a putut fi verificată.
Deşi sirienii “ieşeni” au făcut în doi ani mult mai multe victime decât a reuşit Hayssam în două luni, cât a durat criza jurnaliştilor răpiţi în Irak, procesul lor este departe de a se fi încheiat. În cazul lui Omar Hayssam exista o sentinţă definitivă, pe când judecarea celor doi fraţi Nana’a trenează. Tribunalul Bucureşti tocmai a fixat un nou termen pentru 9 septembrie, pe capul lotului Nana’a adunându-se între timp 20 de acuzaţii. De altfel, procurorii au descoperit că furtul a continuat şi după fuga sirienilor din ţară, justiţia românească reuşind de atunci să pronunţe o singură sentinţă în acest caz, contra persoanei care muta banii din contul Terom în contul lor. Bilanţul jafului în scurta perioadă cât cei doi au fost făcuţi proprietari peste combinat se ridică la 4 milioane de euro/ 5 milioane de dolari la cursul mediu al anului 2004, conform rechizitoriului, deşi iniţial se vehicula o sumă mult mai mare. Nu s-au pus la socoteală costurile sociale cauzate printre angajaţii concediaţi cu sutele.
Au trecut mai mult de nouă ani de atunci, iar paguba a ajuns în buzunarul românilor, pentru că statul a fost nevoit să preia ce a mai rămas din Terom. Cât despre soarta celor doi gropari ai combinatului – poate doar de la Hayssam să aflăm.
Îți recomandăm
