Un spectacol-colaj, în loc de un bilanţ teatral

În acelaşi timp, spectacolul aniversar dedicat celebrării Teatrului Naţional ”Vasile Alecsandri” din Iaşi a mai avut în vedere următoarele motive de sărbătoare teatrală: 175 de stagiuni, 120 de ani de la inaugurarea clădirii TNI şi 140 de ani de la primul teatru evreiesc din lume.

Spectacolul aduce în prim-plan scene reprezentative din spectacole de succes ale scenei ieşene. Prima scenă are o valoare istorică, evocând spectacolul Mirtil şi Hloe de Gheorghe Asachi (primul spectacol în limba română), de această dată în regia Irinei Popescu-Boieru, fiind urmat de o scenă din Iaşii în carnaval de Vasile Alecsandri, în regia lui Alexandru Dabija, spectacol care-a avut premiera cu ocazia redeschiderii Sălii Mari a TNI, pe data de 5 octombrie 2012. Tot valoare istorică, dar şi un profund impact emoţional o are evocarea spectacolului Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri, când trei Chiriţe în travesti se întâlnesc, prin timp, pe scena mare (Miluţă Gheorghiu, în înregistrare ori proiecţie şi prin aducerea rochiei, acum piesă de muzeu, în scenă, iar Petru Ciubotaru şi foarte talentatul Teodor Corban, live).

Câteva intermezzouri, în special din Actorii de Flavia Buref, leagă între ele scene diverse, probabil alese după criteriul succesului la public ori pentru a oglindi complexitatea tipologiilor şi a stilurilor teatrale abordate de-a lungul timpului în montări, care nu urmează neapărat o ordine cronologică, ci mai mult posibilitatea actorilor de a evolua într-un demers teatral coerent, fără să fie căutate o logică ori un sens dincolo de caracterul festiv al manifestării teatrale ca atare, din spectacole diferite care-au avut premiera în 2010 (Aici, la porţile beznei de Mihai Măniuţiu), 2013 (Hamletmachine, regia: Giorgos Zamboulakis, Pălăria florentină, regia: Silviu Purcărete), 2014 (Golem, regia: Alexander Hausvater, Acasă în miezul verii, regia: Claudiu Goga), 2015 (O scrisoare pierdută, regia: Mircea Cornişteanu, Vizita bătrânei doamne, regia: Claudiu Goga, Cântăreaţa cheală, regia: Radu Nica) sau chiar din 2016 (Un duşman al poporului, regia: Claudiu Goga, Cafeneaua, regia: Silviu Purcărete).

Fiind valorificat mai mult la nivel sintactic şi mai puţin la nivel semantic, spectacolul-colaj Teatru 200 punctează datele amintite şi evenimentele care au avut loc. De asemenea, aduce în prim-plan actorii trupei ieşene, insistând pe figuri importante ale scenei Naţionalului ieşean: Teodor Corban, Emil Coşeru, Constantin Puşcaşu, Mihaela Arsenescu Werner, Monica Bordeianu, Călin Chirilă, Petru Ciubotaru etc. Astfel că nu e vorba de Golem-ul lui Hausvater, cât de Emil Coşeru, Doru Aftanasiu şi Cosmin Maxim într-o scenă tulburătoare din spectacolul Golem ş.a.m.d. În acest mod este conceput spectacolul Teatru 200, aducând în discuţie scenele de spectacol ca pretext pentru actorii care au evoluat în scenele alese, etalând potenţialul trupei, care iese în evidenţă în funcţie de motivaţia, aptitudinile şi lucrul cu sine al fiecărui actor în parte.

Uneori, scenele trec fluent unele în altele, alteori e nevoie de un intermezzo sau de pauze (Anne Marie Chertic se impune, astfel, cu un moment de song doar al ei), cu accent pe monologuri, duete scenice sau pe momente de grup. Puşa Darie se face remarcată în fiecare dintre scenele din care face parte (prin atitudine şi gestică), dându-mi impresia că solicită astfel atenţia deosebită a regizorilor, pentru roluri mai consistente. În momentul de faţă, recunoştinţa se îndreaptă înspre actorii societari ai TNI (Mihaela Arsenescu Werner, Monica Bordeianu, Doina Deleanu, Emil Coşeru, Petru Ciubotaru etc.), însă atenţia înspre cei care îşi doresc mai mult de la cariera lor, având deja proba talentului şi a reuşitei (Teodor Corban, Călin Chirilă, Petronela Grigorescu etc.), dar, dincolo de dovezile palpabile reprezentate de afirmare, premii ori de activitate continuă, lista rămâne deschisă (Ada Lupu, Andrei Grigore Sava etc.).

Finalul, când actorii îi privesc pe spectatori dintr-o sală de spectacol paralelă, poate puţin mai teatral şi mai dramatic decât spectatorii pe ei, ne reaminteşte că şi actorii sunt, într-un fel, spectatori, în spatele cortinei, ori trăgând cu ochiul în sală, pentru a anticipa reacţia finală a publicului, solicitând feedback sau aşteptând încurajări şi aplauze.  

(Teatru 200, regia: Cristian Hadji-Culea, scenografia: Dragoş Buhagiar, muzica originală: Vlaicu Golcea, video: Andrei Cozlac, mişcare scenică: Oana Sandu. Trupa Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi este formată din: Brânduşa Aciobăniţei, Doru Aftanasiu, Mihaela Arsenescu Werner, Constantin Avădanei, Andreea Boboc, Monica Bordeianu, Georgeta Burdujan, Daniel Busuioc, Adi Carauleanu, Anne Marie Chertic, Călin Chirilă, Petru Ciubotaru, Haruna Condurache, Teodor Corban, Antonella Cornici, Ionuţ Cornilă, Emil Coşeru, Puşa Darie, Doina Deleanu, Radu Ghilaş, Petronela Grigorescu, Radu Homiceanu, Diana Ignat Chirilă, Tatiana Ionesi, Livia Iorga, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Dumitru Năstruşnicu, Constantin Puşcaşu, Irina Răduţu Codreanu, Oana Sandu, Catinca Tudose,  Horia Veriveş, Dionisie Vitcu, Gelu Zaharia, şi colaboratorii: Delu Lucaci, Andrei Grigore Sava, Nucu Ionescu, premiera: 16 decembrie 2016, Sala Mare, TNI)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru AICT)