De la gara, suntem invitati intr-o trasura. Avem de mers cinci kilometri pe un drum pietruit, serpuitor, peste dealuri, pana in inima padurii seculare. Daca ar fi fost iarna, am fi stat in sanie, trasa de cai. Parasim civilizatia si intram, parca pentru totdeauna, intr-o alta lume. Dar, la un moment dat, codrul pare a se da la o parte, ca intr-un spectacol in care cortina se ridica, dezvaluind o priveliste cu totul neasteptata. Vile luxoase, un parc inundat de flori si foisoare, strabatut de alei largi si pigmentat cu statui si fantani arteziene. Mai vezi restaurante, terenuri de tenis, de badminton. Si iarasi zicem – daca era iarna, aici am fi avut la dispozitie nu mai putin de patru partii de schi, o partie de bob, de aproape doi kilometri lungime, o trambulina pentru curajosii care vor sa „zboare" cu schiurile. (Romania Libera)