Produsele traditionale iesene nu ajung deloc pe piata Uniunii Europene. In 2003, Guvernul a facut o incercare de a inregistra ca produse traditionale de tara, 61 de alimente printre care si cascavalul de Hirlau, salamul de Sibiu si cirnatii de Plescoi. Cu toate acestea, din cauza modificarilor regulamentelor in decursul anilor, produsele nu au fost acceptate nici pina in ziua de azi.

"Lista celor 61 de alimente inscrise la Bruxelles este inca din 2003. In 2006 s-a modificat regulamentul aplicat de UE produselor traditionale, iar in 2007 odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, s-a modificat si legislatia nationala prin HG 828/ 2007. Astfel ca UE a dat termen ca pina la sfirsitul anului 2007, toate procesele legate de produsul traditional sa fie in conformitate cu conditiile impuse de UE", a spus Florica Haraga, inginer industria alimentara din cadrul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Iasi.

Cu toate acestea, chiar si cu indeplinirea tururor normelor impuse de UE, produsele traditionale iesene si romanesti in general nu au trecut granitele. "Produsul si cererea de inscriere a acestuia ca fiind traditional, trebuie sa apartina unui grup de producatori sau procesatori. O persoana fizica nu poate inregistra un produs, decit daca este singurul producator din aria geografica delimitata si daca cererea vine din partea unei asociatii profesionale", a explicat Haraga.

De asemenea, pentru ca produsul sa fie considerat traditional, trebuie sa poarte denumirea de origine protejata (DOP) si sa detina o indicatie geografica protejata (IGP). In termeni mai simpli, privind DOP, produsul trebuie sa fie originar din regiunea a carui nume il poarta, caracteristicile sa fie datorate mediului geografic respectiv, materiile prime folosite trebuie sa fie numai din aceea regiune, iar producerea, procesarea si prepararea sa aiba loc numai in aria geografica definita. In cazul IGP, produsul trebuie sa posede o calitate specifica zonei, materiile prime folosite pot proveni si din afara ariei geografice, iar anumite procese precum ambalarea congelarea sau depozitare pot avea loc in afara ariei geografice definite.

"Cei interesati trebuie depuna o declaratie pe propria raspundere a grupului ca reprezinta producatorii din arealul geografic respectiv. De asemenea, se va realiza un caiet de sarcini care va cuprinde numele produsului, descrierea acestuia, DOP si IGP, metoda de obtinere, legatura cu arealul geografic, numele si adresa organismului de inspectie si certificarea conformitatii", a precizat Haraga.

La dosar mai sint necesare date, inscrisuri si referinte biologice din care sa rezulte legatura istorica de realizare a produsului. Nu poate lipsi documentul unic care trebuie sa cuprinda denumirea si descrierea produsului, precum delimitarea si legatura cu arealul geografic, date socio-economice, situatia economica actuala si cea estimata pe 5 ani a producatorului, harta color cu arealul geografic delimitat si o copie dupa contractul cu un organism privat de inspectie si certificare a conformitatii. "Pentru a obtine certificatul care sa ateste ca un produs este traditional, iesenii interesati trebuie sa aiba rabdare timp de mai bine de un an de zile. Toate documentele necesare sint verificate si certificate de o terta parte neutra, fiind vorba de patru institutii publice de acreditare LAREX, CERTIND, RENAR si ROMCONTROL SA, tariful pentru certificare fiind negociabil si depasind lejer suma de 2.000 de euro", a completat Haraga.

Dupa certificarea actelor, acestea vor fi transmise in format electronic pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), unde va fi publicat timp de 60 de zile, pentru eventualele contestatii. "Orice persoana fizica sau juridica legitim interesata, stabilita in tara, isi poate declara opozitia fata de cererea de inregistrare. In cazul in care nu exista nici o contestatie, MADR inregistreaza denumirea in Registrul National al indicatiilor geografice, fiind considerat produs traditional si inscris in baza UE. Totodata acesta este un sistem care asigura protectia denumirii produselor traditionale identificate", a detaliat Haraga.

De cealalta parte, nici marii producatori ieseni nu par sa se inghesuie sa ajunga pe piata UE. "Acolo trebuie sa te duci cu un produs traditional adevarat, cu slanina de Moldova, de Banat, de Transilvania. Germanii au in UE sase produse traditionale iar noi vrem sa inregistram cu sutele. Sint oare aia timpiti ca au numai atitea produse? Nu prea cred", a comentat Neculai Apostol, fondatorul grupului de firme Kosarom. Acesta a adaugat ca produsele realizate de Kosarom puteau ajunge in UE inca de acum trei ani. In schimb din cauza pestei porcine, lucrurile au intirziat. "Puteam sa exportam in Austria, Germania si Italia, dar din cauza pestei porcine nu s-a putut. Odata cu vaccinarea animalelor, cu siguranta produsele Kosarom vor ajunge pe pietele externe, dar in nici un caz ca fiind produse traditionale", a incheiat Apostol.